Îmi lipsesc foarte tare întâlnirile la care participam înainte de pandemie și în care nu numai că plecam cu mai multe informații prețioase despre creșterea copiilor, dar simțeam în aer o conexiune între cei prezenți, mărturiile și întrebările lor transmiteau o energie aparte, simțeam că fac ceva pentru sufletul meu în timp ce învăț să fiu o mamă mai bună pentru ei. Din păcate o să le mai duc dorul o vreme. Din fericire există și varianta online a unor astfel de seminarii și, în limita timpului, îmi place să nu le ratez. Nu mereu revin cu impresii, însă nu a fost niciun seminar din care să nu plec măcar cu o idee de pus în practică sau un mod nou de a încerca să pun problema în relația cu copiii mei. Pe scurt, vă încurajez să nu ratați să vă conectați la seminariile care vă interesează. Multe dintre ele sunt gratuite cum a fost și acesta despre care o să vă vorbesc acum.
Imediat cum am primit mail că Urania Cremene ține un webinar și că ar fi de interes pentru părinții de școlari, am zis că e de mine! Și eu sunt mamă de școlar, nu? Chiar dacă una la început de drum, însă în timpurile pe care le trăim e bine să fii la curent cu tehnici și metode pentru a păstra interesul copiilor pentru școală, mai ales când ea e online sau riscă să devină și să rămână așa cine știe cât. Uitați ce am aflat!
Nevoile psihologice de bază ce trebuie satisfăcute pentru o stare de bine
Motorul stării noastre de bine (conștiente sau inconștiente) constă în îndeplinirea unor nevoi psihologice de bază.
- Conectare
- Competență
- Control
Fiecare dintre acestea au un rol important. Dar poate și mai importantă este calea aleasă pentru satisfacerea lor. Metodele de a ajunge la ele nu sunt mereu alese bine. Spre exemplu, unii părinți au tendința de a motiva copiii să învețe oferindu-le cadouri, recompense sau punând accent pe notele pe care acestea le obțin. Trebuie să păstrăm mereu atenția pe motivația internă.
Urania a explicat cum toate cele trei nevoi de bază menționate mai sus au de suferit în zilele acestea:
Conectarea care se manifestă prin nevoia copiilor de a fi văzuți, ascultați, nu este realizată la capacitate maximă când școala este online.
Competența a fost și ea înăbușită de note și de alte metode externe de motivare, chiar dacă la origine toți vrem să fim mai buni, să învățăm mai mult, să știm mai multe. Interesul scade odată ce copilul observă că nu primește recompensa dorită sau imediat așa cum a fost învățat.
Controlul asupra lucrurilor din jurul copiilor noștri tinde spre zero în zilele acestea. Să nu uităm că, chiar și dacă ajung la școală, nu au voie să atingă obiecte, să iasă din bancă, să interacționeze cum erau obișnuiți. Plus presiunea cu purtatul măștilor, dezinfectatul mâinilor și multe alte reguli noi.
Când starea de bine nu este atinsă, motivația scade. De aceea calea potrivită pentru ca acest lucru să nu se întâmple este ca mereu, în orice facem, să ne motivăm copiii intern, să privim învățarea ca pe un prieten, să nu fie ceva formal. Zicea bine Urania că în România se pune semnul egal între învățare și școală. Adică mulți consideră că dacă au terminat liceul, facultatea, au terminat cu învățatul. În consecință asta transmit copiilor lor și deci încă de mici aceștia așteaptă să se termine calvarul acesta cu temele și școala pentru ca să ajungă ca mama și tata pe care ei îi văd oricum cu mai puține reguli de respectat și cu mai puține lucruri de făcut. Cum facem ca învățarea să nu fie înțeleasă așa? Aici intervin cele trei condiții de mai jos.
Trei condiții importante pentru ca învățarea să nu devină un calvar
- Așezarea învățării în primele valori în rândul familiei – explicându-le copiilor cum din orice lucru putem învăța ceva: dintr-un film, dintr-o discuție, experință, emisiune, carte, eșec, succes. Și nu doar ei, ci și noi părinții lor! De asemenea să îi învățăm că trebuie investit timp, bani, atenție în procesul de învățare. Când învățarea este o prioritate găsim timpul necesar pentru ea, investim bani pentru a avea cărțile dorite, pentru a ajunge la activitățile extrașcolare dorite etc.
Mesaje de reținut:
- Înveți pentru tine, nu pentru mine.
- Înveți pentru cunoaștere, nu pentru note.
- Învățarea e distractivă, nu e muncă.
- Învață pentru a fi liber (să alegi liceul dorit, să optezi pentru un job dorit).
- Învață pentru că așa îți crește valoarea.
- Învață pentru ca viața ta să fie mai plină.
2. Odihna și buna dispoziție să fie o prioritate a familiei – am fost perfect de acord cu ideea că somnul copiilor noștri este foarte important. Un copil care nu doarme suficient nu are cum să fie atent, să asimileze informații ușor, să se dezvolte armonios. Urania a punctat foarte bine că unii părinți consideră că dacă lasă copiii până mai târziu seara, aceștia vor adormi mai repede și vor dormi mai bine. Total greșit! Un copil obosit este irascibil, se liniștește greu și nu are un somn de calitate. (Vă zic eu din proprie experiență!!) Pentru a modifica ora de somn a unui copil este important să nu facem o trecere bruscă de la ora de somn 23 la ora 21, de exemplu. Schimbarea trebuie făcută treptat, propunându-ne să îi culcăm cu un sfert de oră mai devreme. Iar într-o săptămână să reducem 30 de minute. Următoarea săptămână încă 30 și tot așa. Un indicator bun dacă copilul este suficient de bine odihnit ar fi dacă se poate trezi singur, fără ceas, la aceeași oră în fiecare zi.În ceea ce privește buna dispoziție ea trebuie să fie una dintre priorități. Să nu uităm să îi facem să râdă, să fie un climat cald și primitor în casă. E mai important asta ca făcutul temelor în sine. Cu cât părinții exercită mai mult control, cu atât adaugă mai mult stres în viața copiilor. Cu cât impun mai multe restricții sau pedepsesc mai des, cu atât nivelul de stres crește.
Mesaje de reținut:
- Stresul este pentru supraviețuire, nu pentru învățare.
- Un copil care se simte bine acasă va fi mult mai cooperant când vine vorba de lecții (online) și teme.
3. Nu uitați rolul pe care îl aveți: cel de părinte/mentor și NU de profesor. Copilul nu are nevoie să își piardă părintele și să aibă mai mulți profesori. De aceea e important de reținut ce rol avem noi ca părinți. Trebuie să le fim aproape, să îi înțelegem când le este greu, să empatizăm. Înainte de corectare, trebuie conectare. Prioritatea părintelui este să îi aducă copilului bucurie, liniște știindu-l lângă el, de a se asigura că este bine emoțional. Una alt rol este de a întreține o comunicare cu profesorul, de a crea o legătură între părinte-copil-profesor. Presiunea e pe ambele părți în zilele acestea și numai prin ridicarea unor bariere și îmbunătățirea relației cu cadrele didactice s-ar putea ajunge la rezultate mai bune.
Mesaj de reținut:
- Nu renunța la a fi părintele copilului tău în favoarea unei haine de profesor, indiferent de orice.
Cinci tehnici pentru a stimula motivația internă și a obține rezultate
1. Oferim autonomie copilului. Aceasta se crește pas cu pas încă de pe la 2 ani. Nu trebuie ca cineva să se aștepte ca un copil să fie independent când ajunge la școală dacă până atunci nu a fost lăsat să facă mai nimic singur. Copilul trebuie să știe că școala este responsabilitatea lui nu a părintelui, temele de asemenea. Rolul părintelui nu este să facă temele acestuia, ci să îi ofere ajutorul, suportul, DAR mereu cu scopul de a reuși copilul la un moment dat să se descurce singuri.
Cum îl ajutăm?
– stabilim împreună un orar pentru ziua următoare: ce face înainte de orele de școală, ce face în pauze, ce face după școală, când și cu cine se poate juca liber.
– îi oferim libertatea de a alege CÂND și UNDE face temele. Temele trebuie făcute, dar când și unde poate fi alegerea lui și astfel îi oferim control. Într-un cuvânt, o rutină care să fie responsabilitatea lui.
– predăm copiilor abilități care îl vor ajuta să fie din ce în ce mai independent. Dacă au de printat ceva, le arătăm cum se face, dacă știm că are de trimis un document pe mail/platformă, le arătăm cum și de unde.
– când cere ajutor la teme, trebuie să le dăm șansa să vină ei primii cu o soluție, înainte de a sări să îi ajutăm.
2. Predăm competența de „a învăța”. Mulți adulți nu știu să învețe, cu atât mai mult copiii din zilele astea trebuie să știe cum să o facă. Creierul este un mușchi ce trebuie antrenat, dezvoltat. Atunci când predarea se face online, copiilor le lipsesc anumite părți din procesul de învățare care ideal este să conțină 3 părți: vizual, auditiv, practic.
Cum îl ajutăm?
– notițe – îl punem să ia notițe atunci când i se predă ceva. Astfel el va muta informația memorată pe termen scurt într-una pe termen lung. Chiar dacă la început vor fi doar cuvinte fără legătură pe o foaie sau scheme. El își face un obicei din a învăța corect și eficient.
– legarea lucrurilor pe care le învață copilul de interesele lui. Dacă e pasionat de fotbal îi creăm contexte de a înțelege matematica dând exemple din teren sau din alte domenii ce îl pasionează.
– îi cerem să predea ce a învățat – o bună metodă este joaca de-a școala și el să fie profesorul. Astfel își clarifică și fixeză noțiunile.
– îi cerem să se autoevalueze
3. Oferim feedback echilibrat. În general ne rezumăm la a lăuda (feedback pozitiv) sau a critica (feedback negativ). Însă un feedback echilibrat care ne ajută să ne măsurăm cuvintele de critică și să ne concentrăm pe lucrurile pozitive poate fi cheia ca el să învețe mai ușor, să se simtă mai motivat să o facă. Scoate mereu în evindență faptul că e bine că a depus efort, faptul că a încercat.
Structura unui feedback echilibrat este compusă din 3 părți:
– Ce păstrezi? De exemplu a realizat un proiect și nu ești de acord cu tot ce a făcut acolo. Oferă-i șansa să se corecteze sau punctează-i ce anume a făcut bine.
– Ce schimbi? Spune-i ce a-i schimba tu. Nu uita să îi oferi șansa să îți zică și el ce ar schimba.
– Întrebarea care invită la plan: Cum faci să păstrezi plusurile și să îmbunătățești minusurile?
4. Dezvoltarea răbdării, conștiinciozității, atenției copilului. Începând cu vârsta de 2 ani, copilul trebuie învățat pas cu pas să aibă răbdare.
Cum îl ajutăm?
– atunci când cere ceva, părintele trebuie să facă apel la a avea puțină răbdare. Timpul de așteptare e mic la început, dar el trebuie să crească puțin câte puțin. Un copil care știe să aibă răbdare este un copil care va avea rezultate uimitoare în viață. (Puteți citi despre Testul bezelei.)
– trebuie încurajat să termine ce a început. De multe ori pentru a nu se opune dorinței copilului, părintele îl lasă încă de mic să nu termine un puzzle sau de colorat vreo fișă dacă acesta nu mai vrea. E bine să fie ajutat să termine lucrul început, iar în timp el va căpăta obiceiul că poate trece la pasul/jocul următorul după ce termină ce a început.
– nu trebuie întrerupt când este atent la ceva sau când face ceva. Cu cât ne vom abține cât sunt mici de a face asta cu atât îl vom ajuta mai mult să realizeze și lucruri de unul singur.
– promite doar ce ține de tine, niciodată ce trebuie să facă altcineva în relația cu copilul. Astfel învață să fie responsabil, serios.
5. Aprecierea efortului și a conștiinciozității. Trebuie evitată lauda goală. (Uau! Ce frumos! Sunt atât de mândră de tine!)
Poți întreba:
Ție cum ți se pare? (astfel pui accent pe rezultat)
Cum te-ai simțit? (astfel pui accent pe sentimente)
Cum ai făcut? (astfel pui accent pe proces
Îmi permit să adaug o concluzie personală. Toți ne dorim ca experiența școlii să fie una frumoasă pentru copiii noștri, atât cu dascălii cât și cu colegii. Toți vrem să îi lăsăm acolo cu bucurie și drag de școală și de învățătură, însă e de datoria noastră să ne observăm pe noi cum ne manifestăm în legătură cu ea. Copiii noștri sunt bureți care absorb informații, atitudini, gesturi. Vorbiți-le cu drag despre experiența școlii, susțineți-i când e nevoie să vă simtă acolo, aveți răbdare să le ascultați poveștile și ce au ei de zis la finalul unei zile de școală. Iar ei vor simți că ce fac e ceva important, că e un serviciu a lor, o responsabilitate. Școala în perioada aceasta e atipică, dar haideți să stoarcem tot ce putem din ea. E pentru ei, copiii noștri. Mult succes!
În speranța că informațiilor acestea vă vor fi de folos atât vouă cât și altora, o singură rugăminte am la voi, dați mai departe cu un share. Ar fi păcat ca două ore de ascultat și încă vreo trei în care am scris articolul acesta să rămână în cerc restrâns, nu credeți?