În rândul adulților a intrat de câțiva ani un microb bun, acela în care ne setăm obiective și punem intenții. Mi se pare foarte de folos această practică pentru că e foarte adevărat că nu vom ști dacă am ajuns unde ne doream dacă nu știm înainte ce ne doream, nu știm dacă avem ce ne dorim dacă nu știm ce ne dorim și nici dacă suntem ce am vrea dacă ….da, nu știm ce am vrea.
Am descoperit puterea intențiilor sau setarea obiectivelor acum ceva vreme, dar abia anul acesta am învățat cum să le setez corect. Ce e bine de știut este că o dorință e diferită de o intenție, are aspecte ce le face să fie diferite. Când am o dorință și o lansez în univers sau mă rog pentru ca ea să se întâmple înseamnă că mă aștept ca altcineva să facă posibil acel lucru. E bine și așa, dar asta implică uneori doar să stai și să aștepți.
O intenție implică că îți asumi un efort, că ești conștient de un lucru pe car și tu e nevoie să îl faci ca dorința/intenția ta să devină realitate. Iar lucrurile în care pui și acțiune, pe lângă dorință, sunt lucrurile care au mai multe șanse să se întâmple.
Poate nu v-am zis ceva nou. Intenția mea prin acest articol este să vă ajut cu copiii voștri să le creați o mentalitate de învingători, de curajoși, de copii care pot sau ar putea dacă ar vrea încă de mici. Prin urmare în prima zi de an, în timp ce toți ceilalți ai casei dorm de prânz, eu și Sofia ne-am așezat pe covor și, după câteva jocuri, am zis să încep cu ea un altfel de joc. Un joc al întrebărilor cu scopul de a o face conștientă de puterea care zace în ea și care abia așteaptă să iasă în lucruri frumoase și bune care să o facă să trăiască o viață mai apropiată de ceea ce visează ea.
Pentru ca jocul să fie mai interesant am făcut un ceai înainte și i-am zis că vom face o magie cu mintea noastră. O punem să se gândească la lucruri la care nu se gândește prea des. Întrebările sunt ușoare aparent, dar numai când te pui să răspunzi la ele îți dai seama că nu e chiar ușor. La toate întrebările am răspuns amândouă, uneori ea prima, alteori eu prima. O să vă dăm și răspunsurile noastre, unele fix cum au fost, altele doar parțial fiind ceva cam personale.
Vă încurajez să vă luați copiii de peste 7- 8 ani lângă voi, porniți și o aplicație de înregistrare sau luați-vă ceva de scris să notați, și, fără prea multă presiune, vedeți ce își doresc copiii voștri.
- Ce mi-ar plăcea să învăț nou sau să fac mai bine anul acesta?
S: Germană.
Eu: Să lucrez cu copii în dezvoltare personală..
2. Ce loc ți-ar plăcea să vizitezi?
S: Un parc mare de distracții.
Eu: Grecia.
3. Cu cine din afara familiei ai petrece mai mult timp?
S: Cu prietena mea cea mai bună.
Eu: Cu mentorul și supervizorul meu.
4. Ce lucru nou ai vrea să încerci să vezi cum este? (Mancare/ sport/ activitate etc)
S: Sushi (așa am realizat amândouă că nu a gustat niciodată încă)
Eu: Să particip la un retreat și la un grup de constelații familiale.
5. Ce film nu ai vazut, dar ți-ai dori să vezi?
S: Charlie și fabrica de ciocolată (tocmai am investigat și cică nu mai este disponibil pe Netflix, dau eu de el!)
Eu: In Treatment (e pe Hbo, nu am!)
6. Ce emoție ai vrea să simți mai des anul acesta?
S: Bucurie.
Eu: Împlinire
7. Ce emoție nu ai vrea să simți prea des sau deloc anul acesta?
S: Furie. (aici am avut o discuție frumoasă despre furie)
Eu: Frică. (Nu am încărcat-o cu explicație și aici. Nu era de interes pentru ea având în vedere răspunsul de mai sus.)
8. Ce ai vrea să faci mai mult cu mama ta?
Ea: Să ne jucam jocuri pe covor (așa le zice ea la cele de masă) și să ne plimbăm împreună.
Eu: Să mergem în concedii/plimbări (a fost greu să mă decid. Erau multe și totuși mi-am dat seama cât mă limitez singură în gândire aici.)
9. Ce ai vrea sa faci mai mult cu tatăl tău?
S: Să vorbesc mai mult cu el cum o fac cu tine (a ajuns greu la acest răspuns. a fost nevoie de câteva alte întrebări ajutătoare dar eu mi-am luat notițe spre cum și în ce direcție să îl ghidez pe tati.)
Eu: Să vorbim mai des despre el și să mergem în concedii.
10. Ce anume simți că ai amânat să faci să se întâmple deși îți dorești mult acel lucru?
S: Să fac stând în mâini cădere în pod la dansuri.
Eu: Facultatea de Psihologie.
La unele întrebări (spre exemplu 2 si 10) a fost nevoie să completez cu întrebarea: Și ce crezi tu că ar trebui să ai sau să faci pentru a ajunge la asta? pentru a puncta și pașii preliminari acelui lucru.
Recomandarea mea este să nu interveniți în răspunsurile lor, să nu râdeți, să nu îi ironizați dacă vi se pare ceva ce nu ați zice/face. Dacă vreți să vă cunoașteți copiii și să îi ajutați să crească e nevoie să îi acceptați cum sunt și când se vor simți acceptați vor crește nebănuit de mult. Vă promit!
Succes! An Nou cu multăăăă Conectare între voi și copiii voștri!
Aștept să îmi scrii cum a fost la tine și copilul tău după acest joc de magie pentru minte. 🙂