Ceva mult mai prețios decât „mami, te iubesc!”

Ştiu că unii o să râdeți, alții o să ridicați o sprânceană, alții pe amândouă, dar eu tot vă spun.

Atunci când copilul se lipeşte de tine şi îți spune suav „mami, te iubesc!” simți cum te topeşti toată. Ochii ți se umezesc ca ai unei căprioare, părul de pe mâini se ridică, inima pulsează mai repede. Îți vine să îți strângi odorul tare în brațe şi să nu îi mai dai drumul niciodată. Unde mai pui că uiți că a refuzat să se schimbe de pijamale, că nu a strâns jucăriile când l-ai rugat, că ți-a refuzat ciorba îndelung muncită. Eşti acolo „tochită”, cum se zice prin Moldova noastră, şi nu ai vrea ca nimic să strice momentul.

Eh, bine, acum e acum! Ştiu ceva mult mai tare de atât. Este o declarație, dacă nu or fi chiar două, care o bat de departe pe cea de mai sus. Senzațiile sunt diferite, nu poți sta impasibilă. Ai nevoie de toată energia să reacționezi, dar clar simți o fericire de nedescris!

Dacă nu v-ați dat seama despre ce e vorba, vă zic eu: „Mami, fac pipi!” Sau una şi mai tare: „Mami, fac caca!”.

Spuneți voi dacă prima dată când auziți vorbele astea nu vă scurgeți puțin, doar puțin, că apoi vă dați seama că dacă începe copilul să se scurgă la propriu cât stați voi acolo topite, v-a declarat cam degeaba! Aşa că îl luați pe sus sau de mână, dărâmați uşa de la baie, intrați chiar dacă e cineva acolo fără să bateți, luați olița, aşezați copilul şi … savurați momentul împreună. Dacă v-ar lăsa să vă ridicați de lângă el, sunt sigură că ați scoate paharele cu picior şi ați desface sticla aia de şampanie primită de Crăciunul trecut pe care nu vă îndurați să o gustați fără un eveniment important. Mie chiar îmi venea să o fac, aşa că nu râdeți!

Când copilul face asemenea declarații chiar e un eveniment important. În sfârşit sunt răsplătite eforturile din ultimele 3 luni de antrenament la oliță, chiloții uzi sau aruncați fără să vă uitați în urmă, nopțile în care l-ai pândit să nu te inunde în pat (și poate tot a făcut-o), mirosul de pipi pe care îl simțeai și unde nu ar fi avut ce să caute (așa e când mama are pitici pe creier).

Mă declar fericită și topită! Radu meu tocmai a făcut aceste 2 declarații în două zile diferite!

Acum 3 luni jumate eram în punctul în care nu dorea să se așeze deloc pe oliță (deși avusese o perioadă scurtă când o accepta). Însă am apelat la un joc și uite-ne aici!

Later update:

1. Până am terminat eu de scris articolul acesta (început de vreo 3 zile), el a scăpat „doar puțin”, cum singur declară, pipi în chiloți. Însă când i-am văzut fățuca tristă, mi-am dat seama că chiar conștientizează ce s-a întâmplat și etapa „Pampers” e încheiată!
2. Dacă vreți să știți CE, CÂT, CÂND și mai ales CUM s-au întâmplat lucrurile cu antrenamentul la oliță în cazul lui Radu, vă aștept să ridicați mâna, să îmi trimiteți întrebările în privat sau în comentarii și fac tot posibilul să răspund rapid. Poate o idee de aici, una de dincolo, ajută măcar părinții să se destreseze și să aștepte mai liniștiți noul prag din viața copilului.