Viața e plină de surprize. Unele fericite și numai despre ele aș vrea să vă povestesc azi și mereu. În week-end Radu a fost botezat. O mână de oameni calzi s-au strâns în jurul nostru și mai ales al lui pentru a sărbători bucuria.
Micuțul ne-a surprins și el în modul cel mai plăcut și cum nici nu ne așteptam … a fost liniștit ca în zilele lui bune. Nu a plâns nici la băgat în cristelniță, nici la scos, nici la îmbrăcat. Ne-a surprins cu un hohot de râs către nănuța lui 💞 și apoi s-a culcat și noi ne-am pupat, ne-am pozat și îmbrățișat cu cei prezenți.
Am continuat ziua cu o mică petrecere. Aici aceiași surpriză din partea lui Radu, a dormit și ne-a lăsat să ne simțim bine. De la petrecere am câteva flash-uri dragi rămase în minte: copii alergând bucuroși printre baloane de săpun, prieteni dansând cu copiii lor și deconectându-se la un pahar de vorbă, o horă liniștită în care m-am prins cu bebe Radu în marsupiu, nana Sofiei iubindu-se cu ea, părinții mei râzând, prieteni și rude făcând totul prin simpla lor prezență ca să simțim că nu suntem singuri. (Mulțumim, dragilor!)
Evident a doua zi a urmat băița făcută de nănuți. De data aceasta am fost doar în familie, din lipsă de spațiu în casă că dacă ar fi fost după noi cred că o luam de la capăt.
Nu v-am vorbit prea mult despre nănuții lui Radu, nu? Ar fi multe de zis, dar un moment de suflet, de emoție și pe care Radu îl va găsi povestit în scrisorile mele pentru el, e acela în care ei stăteau în pat lângă bebeluș, întinși ca niște părinți în jurul copilului lor și bucurându-se de zâmbetele lui. Am o poză așa cu ei 3 în mintea mea. Erau de acolo, am ales perfect și pentru Radu. Cred că între nănuț și Radu se înfiripă o relație deja pentru că a reușit și l-a adormit. ❤️
Am avut parte de o vreme superbă exact cum îmi doream. Cineva acolo sus mă iubește și îi iubește foarte mult și pe cei mai dragi din viața mea. Cred că știe că eu imi doresc bucurii mici și dese pentru mine și ei. Sunt recunoscătoare pentru tot!
Ce mai am de învățat? Să mă bucur de momente mai mult atunci când se întâmplă și nu după, să mai las frâiele din mână pentru că uneori lucrurile merg bine și din inerție. Perfecțiunea nu constă în lucruri perfecte, ci în lucruri în care se vede că ai pus suflet chiar dacă sunt imperfecte! Teorie știu , dar cu practica stau mai rău.
Pentru ce sunt recunoscătoare? Pentru că suntem sănătoși și ne putem bucura alături de cei dragi de momente din acestea. Pentru că avem părinți implicați și săritori, pentru că nu suntem singuri!
Ce aș schimba privind în urmă? Nimic la ei, dar mai multe la mine. 🙈 Poate ar trebui să lucrez puțin la relaxarea mea.
Mă duc să citesc dintr-o carte în timp ce îl adorm pe Radu. Încep bine?