Îmi vine să strâng la piept toții copiii pe care îi văd plângând după părinți. Dacă aş putea şi eu m-aş băga într-un piept şi aş da afară toată încărcătura ultimelor zile. Dar nu, eu sunt „puternică”, eu nu am voie! Mda, cine să o creadă de fapt? Dar nu despre mine vreau să vă scriu azi. Am o misiune mai importantă de atât şi trebuie să ajungă mesajul meu la cât mai mulți părinți care îşi lasă dimineața copiii pe holurile grădinițelor sau şcolilor. Trebuie toți să ştie că ar fi mai uşor atât pentru ei, cât mai ales pentru copii, dacă ar aduce puțină joacă şi magie. La noi funcționează. Să vă zic cum fac.
Eu nu sunt mama. Ea nu e fiica mea. Casa nu este casă. Grădinița nu este grădiniță. Dar ce? Şi aici intervine povestea. Eu sunt un prinț, ea o prințesă, casa un castel, grădinița un turn. Evident prințul are o misiune de îndeplinit şi duce prințesa în turn să fie în siguranță. Nu aşa simplu, ci după ce am luat mic dejun regal, am îmbrăcat rochia de bal. Nu avem voie să fim mai târziu de ora 8:30 în turn (grădinița) pentru că încep misiunile prințului de a face pace în regat (fie vorba între noi aici fiecare ştie ce are de făcut).
În turn prințesa are voie să: râdă, deseneze, coloreze, cânte, învețe, să se împrietenească cu copiii, să mănânce. (Sofia a întrebat dacă pipi are voie să facă în turn!😳). În turn NU are voie sub nicio formă să stea mai mult de ora 12 şi nici să doarmă (adică fix lucrurile care ştiți că nu şi le-ar dori ei, ați prins sigur ideea).
Şi să ne vedeți, dragilor, cum trezim prințesa şi ea e foarte cooperantă. O să spuneți că e aşa pentru că se duce la grădiniță de multă vreme. Da, dar am schimbat locul, colegii, educatoarea anul acesta. (Voi reveni pe subiect!) Veți spune că ea oricum e mai mare şi e altceva. Da, o fi, dar e greu şi pentru cei mai mari. Veți spune că ea e înțelegătoare şi acceptă lucruri uşor. Da, dar ştiți câtă grijă trebuie avut cu cei înțelegători? Cred că de trei ori mai multă. Veți spune multe poate doar ca să amânați. Iar eu înțeleg amânarea. Vine din teama de ridicul pe care o avem întipărită în noi, vine din teama de a nu pierde controlul, vine din teama de eşec, vine din necomunicare cu noi în cele mai multe cazuri.
Eu vă pot garanta doar atât, funcționează. Copilul o să vă simtă cu el. Renunțați la „râde x de tine că plângi”, „uite ce urât eşti”, „fii şi tu înțelegător şi termină” şi folosiți-vă de „majestate, azi ce doriți la micul dejun?”, „Urmează să intrăm în turn. Gărzi, deschideți uşile!”, „Ne revedem la 12, prințesă! Nu uita, nicio clipă mai târziu să nu stricăm vraja!”. Eu v-am dat doar un exemplu. Voi creați pe gustul copiilor voştri. Fiți orice, numai mama şi tata nu!
După ce a strâns jucăriile aseară, Sofia m-a anunțat:”am fost puțin Cenuşăreasa!”. Vă zic, chiar funcționează! Dați de ştire, e păcat să plângă atâția copii. E păcat să plecați în misiune cu inima grea! Pardon, la serviciu!
Să vă fie de folos!