Dragii mei,
Îmi place seara să mă bag în pat cu voi. Aveți un fel aparte de a mă face să mă simt bine. Râsetele voastre cristaline, capacitatea de a trage de timp, îndârjirea pe care o aveți când vă luptați care să mă pupe primul, dorința de a ocupa cu mâna cât mai mult din mine, toate mă fac să mă simt dorită, iubită.
În seara aceasta s-a pornit iar o discuție de Nicăieri, despre ToateCele, care ține CineŞtieCât. Sofia e celebră în a le lansa, eu, chef să am, că-s prima care le întrețin, iar Răduc, cuibărit pe brațul meu, ascultă de parcă ştie ce va urma, până când lui Moş Ene i se face milă de el şi îl vizitează.
– Ce floare sunt eu, mami?
– Hmm, încerc eu un răspuns care să fie adevărat! Ştiu! O floare de colț.
Şi am şi început a-i fredona melodia lui Ducu Bertzi, preferatul bunicii ei: ” Tu, floare de colț, minune sub bolți…”.
– Adică cum floare de colț?
O văd dezamăgită, aşteaptă explicații.
– Floarea de colț e o floare care creşte liberă în munți, este foarte rară şi ocrotită prin lege, deci nu avem voie sa o rupem. E o floare frumoasă, finuță, dar specială, aşa ca tine!
– Daa???
I-a mai venit inima la loc.
– Şi Radu?
Se ridică el puțin la auzul numelui, dar nu se uită la ea, ci la mine, de parcă aşteaptă răspunsul.
Încep a scormoni prin colecția cu flori din minte, niciuna nu e bună, niciuna nu e pe măsură. Apoi îmi vine în minte ghiocelul. Da, un ghiocel!
– Un ghiocel pentru că deşi toți îl văd mic şi plăpând el de fapt e foarte curajos, având curajul să iasă primul din zăpadă şi să ne bucure pe toți. Aşa e şi Radu, încă mic, dar puternic şi curajos.
Ea repetă în şoaptă: „floare de colț şi ghiocel”. Apoi cu voce tare:
– Amândoi frumoşi şi speciali!
– Da, cei mai cei, pentru mine şi tati!
Cam atât din seara aceasta, floricelelor! Apoi v-ați certat că nu vă încăpeau mâinile pe mine, iar eu am dat stingerea.
Vă iubeşte mami!❤