Doamne, dă-mi putere să le fiu îndeajuns!
Nu vreau să fiu cea mai bună, nici perfectă, nici bogată, nici să le ştiu pe toate, nici cea mai tare în prăjituri, nici prima în gândurile lor. Vreau să pot să le fiu îndeajuns.
Să ştie oricare dintre ei oricând că sunt AICI, că îmi pot spune orice, că mă pot întreba oricând, că nu mă deranjează cu nimic, că nu mi-au stricat niciun plan, că nu mi-au încurcat niciun vis, că nu m-au oprit din niciun drum.
Vreau să le fiu îndeajuns. Să ştie că dacă promit ceva aşa va fi. Dacă omit să le amintesc în vorbe că-i iubesc, nu înseamnă că s-a terminat ceva, dacă uneori pare că nu mai am ochi pentru unele lucruri din cele pe care le fac ei nu este pentru că nu mă mai interesează, că dacă ridic tonul nu înseamnă că îmi retrag iubirea, că dacă fizic uneori nu pot face ceva nu înseamnă că nu vreau să fac cu ei acel ceva.
Să le fiu îndeajuns prin doar cele două mâini, două picioare, doi ochi şi o mie de gânduri pentru ei. Să mă simtă chiar dacă nu am cum să îi mângâi în fiecare seară cum vor, să mă audă chiar dacă uneori nu spun vorbele pe care şi le-ar dori.
Să le fiu îndeajuns la toți trei, Doamne, ar fi îndeajuns pentru mine.