Iubirea într-o familie e un bulgăre comun la care contribuie toți și din care își iau resursele toți. Respectul e cel care trebuie demonstrat, arătat încă de când sunt mici. Gândirea corectă într-o familie trebuie să funcționeze pe principiul: azi las eu de la mine pentru că ai tu nevoie să te eliberezi de stres, mâine lași tu de la tine că am eu nevoie să plâng. E greu însă să faci un copil să priceapă asta, dar va fi mai greu apoi ca adult să își însușească așa ceva și eu vreau să îmi pregătesc copiii să aibă relații sănătoase atât între ei, cât și între ei și alții.
De când ne-am mărit familia și de când Sofia trebuie să împartă din timpul alocat ei cu Radu, a luat naștere expresia „Toți suntem importanți!”. O folosim cu succes când trebuie să îi explicăm situații mai puțin plăcute. Spre exemplu într-o zi lui Radu îi era foame/somn/nu își găsea locul și noi terminasem cumpărăturile în mall și în loc să ne grăbim spre casă, așteptam pe Sofia să se dea în mașinuțe. Deși îi explicasem că avem timp doar o dată pentru asta, ea și-ar fi dorit de mai multe ori. Vine rapid explicația mea:
– Toți suntem importanți, Sofia! Tu ești importantă și te-am lăsat o dată cum ți-am promis deși în mod normal ne-am fi grăbit spre casă, Radu e și el important și trebuie să îl ajutăm să se liniștească acasă așa cum știm că ar vrea el acum, mami și tati sunt importanți și nu merită să se supere pentru că nu putem să cădem la o înțelegere.
Și funcționează! Nu scăpăm fără să îi promitem că data viitoare o lăsăm să se dea la intrarea în mall când suntem cu toții mai relaxați, dar ce mai contează? Copilul meu înțelege cum stă treaba și chiar îmi cere să îi explic în anumite situații cum și de ce am fi atunci importanți fiecare dintre noi. Poate unii consideră că e o formă de manipulare mai drăguță, poate alții că e prea multă vorbă și explicații și încărcăm copilul/copiii. Poate e câte puțin din fiecare! Dar sigur este mai mult de atât: e o explicație dată pe înțelesul ei, e o lecție subtilă de predare a empatiei, e respect pentru fiecare dintre noi și e un mod de a o lua de acolo fără prea mult tam-tam!
Stați liniștiți, o folosește și ea cu noi când ne e lumea mai dragă!
– Vreau în parc!
– Suntem obosiți, lăsăm mai bine pe mâine!
– Mami, nu e așa că toți suntem importanți!?
Îmi sare inima de bucurie crezând că a înțeles și azi sărim parcul, dar continuarea ei este:
– Eu aș vrea în parc să mă joc, iar voi puteți sta pe o bancă să vă uitați la mine!
– ….
Și dacă rămâi fără replică înseamnă că a înțeles cum stă treaba și cu manipularea subtilă și cum pe negociere se merge în toate în viața asta, sper să îi folosească cu succes… în scopuri nobile mai ales!
Încerc din răsputeri să îmi găsesc liniștea zilnic într-o mare de lucruri care trebuie programate, să mă împart corect între doi copii încă mici care au nevoie de mine și să mai găsesc timp și pentru mine sau pentru noi ca și cuplu. Cum aș putea asta fără să mă folosesc de formule magice ca acestea care se întorc ca un boomerang? Dar acesta e scopul final de fapt! Să dea Domnul să se întoarcă cu dragoste așa cum au fost trimise.