Mai există încă case în care părinților le este teamă să își laude copiii pentru ca aceștia ”să nu și-o ia în cap”. Mai există încă case în care copiii nu au auzit aprecieri prea des sau deloc de la părinții lor și care cred că ”nu sunt buni de nimic”.
De ce ne este teamă să ne lăudăm copiii? Răspunsul se află în noi, în convingerile pe care le-am dobândit de-a lungul vieții noastre și care ne-a întărit cumva ideea că un copil lăudat este un copil care își va pierde motivația, nu va mai continua să persevereze. E oare asta adevărat? Câți dintre voi v-ați lăsat de sport, de matematică, de citit, de făcut ordine, de făcut piața doar pentru că ați fost lăudați și apreciați pentru acel lucru?
Cred că teama cea mai mare a zilelor noastre este că aprecierile pot transforma un copil și a-l face să fie egocentric, plin de el. Aceasta este o teamă reală. De aceea cred însă că atunci când ne apreciem copiii trebuie să fim atenți la câteva aspecte pentru ca lauda să nu îi facă mai mult rău decât bine.
Este important să îți lauzi copilul și să îi recunoști realizările, însă este important să o faci într-un mod echilibrat, astfel încât copilul să nu crească egocentric.
Îți promit că dacă vei ține cont de aceste aspecte, nici nu se va întâmpla asta:
1. Fă o apreciere specifică
În loc să spui doar „Super!„, spune copilului exact ce ai observat că a făcut bine. De exemplu, „Ești din ce în ce mai priceput la desen, copacul acesta ți-a ieșit foarte bine!”. Când spui unui copil cu subiect și predicat ceea ce observi bun la ceea ce a făcut, când știe exact ce ți-a plăcut, el învață mai întâi de toate să se verifice pe el, să aibă o imagine a lucrului bine făcut.
2. Folosește un limbaj pozitiv
În loc să te concentrezi pe ceea ce NU a reușit copilul să facă, concentrează-te pe ceea ce a reușit. De exemplu, în loc să spui „Nu ar trebui să fi făcut desenul pe orizontală”, spune „Ai desenat bine copacul. Mă întreb cum ar fi ieșit el oare făcut pe orizontală„. Practic ceea ce vei face este să îi spui ce poate face mai bine de atât, dar fără să critici toată munca lui de până acolo.
3. Încurajează perseverența
Avem cultura ”premiului de la final”, a laudelor de la final de an școlar, a curățeniei din dulap când acesta este perfect aranjat în ordine, a bifării succesului de la finalul unui eveniment. Uităm adesea că efortul de pe parcurs a fost cel care ne-a dus acolo, că nu contează doar rezultatul final, ci toată munca depusă e un câștig de fapt mult mai mare. În loc să lauzi doar rezultatul final, laudă copilul pentru efortul depus. De exemplu, „Ai muncit foarte mult la acest proiect, te-am văzut cum te-ai pregătit și te apreciez mult pentru asta indiferent de rezultatul final„. Astfel el va ști că l-ai văzut și că indiferent de rezultatul final are aprecierea ta pentru ceea ce a ținut de el.
4. Ajută-l să înțeleagă și să aprecieze succesul altora
Discută cu copilul tău despre realizările altor oameni și despre cât de important este să îi apreciem și să îi susținem pe ceilalți. Copiii noștri au rar ocazia să fie observatori direcți și conștienți la muncile altora. De aceea e rolul nostru de a-i face conștienți de asta. Poate merită să fie dus la un concurs de dans după ce a văzut câte repetiții sunt înainte de el. Poate e o idee bună să fie dus la un concert sau un concurs de tenis după ce vede pe teren cât de mult efort este depus înainte de marele premiu sau de aplauzele primite. Copiii noștri cred că aplauzele, premiile și autografele se obțin ușor, ei apreciază asta și își doresc asta când își admiră idolii, dar nu au idee de munca lor din spate. E rolul nostru să îi ajutăm să vadă și partea aceea.
5. Ajută-l să înțeleagă consecințele
Ajută-l pe copilul tău să înțeleagă că fiecare acțiune are consecințe și că nu totul este perfect. Încurajează-l să încerce din nou în cazul în care nu a reușit prima dată. Copiii au tendința de a renunța când nu le iese ceva din prima. Aici intervenim iarăși noi prin a le fi alături în eșec și a-i ajuta să înțeleagă unde ar putea face mai bine, unde trebuie insistat pentru ca rezultatul să fie cel dorit de ei. Însă ce e nevoie mai întâi să înțeleagă este că nu îi iubim sau apreciem mai puțin doar pentru că nu le iese din prima.
Lauda sau aprecierea la adresa copilului tău este ceva ce se învață. Dacă îți este greu să oferi natural, fără teamă că e greșit, că e prea mult sau prea puțin, că sună fals sau lipsit de substrat, atunci oferă-ți ție mai întâi ascultare, timp, răgaz să procesezi această moștenire legată de laude, să vezi de unde vine ea și cum ai primit-o încât azi îți vine greu să o dai natural.
Dacă ai nevoie să (re)înveți să-ți apreciezi copilul și să faci ca el să simtă aprecierea ta autentică și sinceră poți începe prin a răspunde la aceste întrebări.
- Ai primit laude și aprecieri în prima parte a vieții tale? Dar acum?
- Când ele veneau totuși, cum le simțeai?
- Care e forma prin care îți arăți acum aprecierea pentru cei din jur? Dar pentru copiii tăi?
Sunt aici, în privat pe messenger/ în mail (martha.cinipa@mamade3.ro) sau în comentarii pentru a te ajuta să găsești în răspunsurile tale un semn și un instrument să spargi bariera aprecierilor sănătoase și necesare către copilul tău.