Sărbătorile au darul de a ne trece prin nişte stări: oboseală, frustrare, agitație, dar şi bucurie, pace, linişte, acceptare. Unii dintre noi trec prin toate deodată sau într-o singură zi. Dacă sunt în ordinea de mai sus, nu e chiar rău. Important e să încheiem ziua cu un zâmbet larg şi să ne împăcăm cu ideea că am făcut cât am putut, am ales să facem ce am făcut pentru că asta ne aduce bucurie şi nu doar că aşa fac alții sau ca să zică lumea că şi noi facem ceva.
Eu devin sensibilă de sărbători de parcă aş avea 80 de ani. Mă uit la cei din jur de parcă îi văd după o lungă perioadă. Încerc să îmi întipăresc în minte zâmbete, miros de cozonac, să las un gest frumos, o vorbă din inimă, să îmbrățişez copiii când nu au chef musai de asta.
Nu îmi place să dau sfaturi, dar când o fac, o fac cu suflet! Nu am descoperit America, dar de ceva vreme sunt într-o fază în care îmi permite timpul să privesc în jurul meu mai mult, să privesc înăuntrul meu mai atent, să pun accent pe timp nu căutându-i marele defect – acela că trece prea repede, ci marele atu – că ne lasă să îi vedem valoarea.
Priviți şi voi în inima voastră zilele astea. Aduceți lumină în casă nu că trebuie sau nu din aceea care trebuie, ci făcând ceva ce nu v-ați permis să faceți crezând că mai e timp. Fiți blânzi cu voi, dar şi cu cei din jur. Oferiți amintiri! Iertați, acceptați, tolerați fără să simțiți că v-ați sacrificat şi trebuie să primiți un premiu.
Dragii mei, vă îmbrățişez şi vă doresc tuturor clipe de suflet care să vă rămână amintire. Paştele acesta faceți-l jumătate pentru sufletul vostru şi jumătate pentru sufletul celor dragi! Oriunde ar fi ei, oricine ați fi voi!
Paşte luminat!