Te înțeleg, mãmico când el plânge şi tu ai vrea să ai o super putere să îl faci să tacă.
Te înțeleg când el vrea paste şi tu ai stat 4 ore în picioare făcând ciorbe, supe sau tocănuri.
Te înțeleg când unul zice ceva, altul altceva, iar un al treilea vrea somn, iar tu ai vrea doar linişte.
Te înțeleg când repeți de 50 de ori pe zi acelaşi lucru şi ei preferă să ignore, să nu audă, să ia în râs ceea ce spui crezând că glumeşti.
Ştiu ce înseamnă „Nu mai pot!” zis cu deznădejde. Ştiu ce înseamnă lacrimi de oboseală, oftat de neputință, fiori de furie ce mişună prin corp.
Ştiu şi înțeleg de ce îl laşi să plângă pe unul, în timp ce îl ştergi pe altul la fund.
Ştiu şi înțeleg de ce azi nu ai avut aceeaşi răbdare ca ieri.
Înțeleg tot pentru că am fost în punctele astea cel puțin de două ori pe săptămână în ultimele 6 luni. Clipe când pierzi controlul, pierzi răbdarea, pierzi încrederea că faci bine ce faci, clipe de acestea avem toate. Atunci când suntem în ele credem că suntem singure, că nimeni nu mai simte aşa, că doar noi nu putem. Şi eu am clipe în care în „durerea” mea sunt singură. Cinci minute în care simți singurătatea în momentele alea, sunt colosale, fără sfârşit, fărã speranță.
Doar că dincolo de ele există soluții, vindecare, lumină, soare.
Furia, deznădejdea, oboseala, plânsul sunt dovezi că ai nevoie de o oră cu tine, de ajutor, de ascultare, de a face ceva diferit pentru a mai avea de unde da pentru ei. Astea sunt soluțiile de care ai nevoie.
Cum să dai din ceva ce nu mai este? Cum să oferi răbdare când nu ai mai umplut rezervorul?
Am fost aici şi ajung frecvent aici dacă nu îmi ofer puțin timp fără ei.
Am fost aici şi ajung frecvent aici dacă nu sun să vorbesc cu o prietenă care ştiu că ar înțelege ce zic. Musai care ar înțelege!
Uneori nici nu e nevoie ca omul care ascultă să mai zică ceva. E suficient tu să zici şi el să tacă şi e deja mai uşor, mai bine.
Tu ai pe cine suna când te simți singură, depăşită, obosită psihic şi fizic? Dacă nu ai, îmi poți scrie mie şi vorbim. Să ceri ajutor, ascultare e o formă de asumare şi curaj!
Uneori sprijinul unei mame e doar o altă mamă.
Cum ar fi să existe o mamă a mamelor?