Copii dragi, ce mi-ați făcut voi mie de nu mai pot închide ochii înainte să vă simt cuibăriți lângă mine?
Ce ați făcut din mine de râd cu atâta poftă de glumele voastre pe seama mea?
Copii dragi, ce se întâmplă de acum pot dormi multe ore doar pe o parte numai să vă ştiu pe voi bine?
Spuneți-mi de când am gândul acesta permanent către voi, de când planific viitorul meu doar cu voi, de când am ajuns ca „voi” să fiu şi „eu”?
Divulgați, copii, ce vrăji îmi faceți în fiecare seară de mai pot şi când cred că ar fi trebuit să fi cedat fizic demult?
Lipicioşilor, spuneți cum v-ați vorbit voi să vă dați întâlnire mereu în brațele mele şi mie să mi se pară prea scurt momentul şi să vreau încă odată?
Copii iubiți, cât credeți că mai rezist să stau cu teama că fuge timpul cu voi cu tot şi eu nu reuşesc deloc să-l țin pe loc?
Copii dragi, trebuie să ştiți că împreună cu voi viața îmi e infinit mai bună, curajul îmi e adevărat, fericirea îmi e imensă!
Minuni din mine, vă iubesc infinit, separat şi împreună, din totdeauna şi pentru totdeauna, din inimă, din suflet, din creier, cu mâinile, picioarele, ochii, gura! Cu tot ce însemn şi pentru tot ce sunteți!
Mulțumesc, dragii mei dragi, că existați, că mă înfloriți, că mă iubiți, că m-ați ales!