Dragii mei, acum ceva vreme v-am promis o poveste! Am început să o spun Sofiei fără a avea în minte ceva clar, dar apoi ideile au venit una câte una şi a ieşit mai mult decât speram, a ieşit o dorință să pun pe picioare un proiect de suflet. Mă gândesc tot mai intens la el. Momentan vă dau povestea şi vă invit să stați pe aproape, ca şi până acum!
****
Gelu și Victor sunt colegi de clasă şi prieteni. Victor de fapt e prieten cu toți, îl plac toți copiii. Dacă Victor vrea să joace fotbal, vor toți. Dacă Victor vrea să alerge, vor toți. Dacă Victor se răzgândeşte, toți ceilalți asteaptă semnalul de la el încotro să o ia.
Pe când Gelu…ei bine, Gelu e un băiat liniştit căruia îi place mult tot ce poate să facă Victor. Prietenia cu Victor e foarte importantă pentru Gelu. Chiar dacă Victor e cel care i-a pus numele de Gelu-Prichindelu şi de atunci toți îi zic aşa. Însă despre cum s-a ajuns aici o să vă zic altădată.
Într-o zi, când Victor l-a invitat pe Gelu la ziua lui pe care o sărbătorea la o piscină, acesta nu i-a putut spune că nu ştie să înoate și că îi este frică să intre într-o piscină așa. I-a fost teamă de o nouă poreclă. Cum ar fi fost ca Victor să îi zică „Gelu Prichindelu Fricosul”? Îl lua teama numai cât se gândea.
Mai erau două zile până la petrecere. Gelu începuse să se simtă din ce în ce mai rău. I se părea că simte o durere de burtă, avea o stare de vomă şi picioarele parcă abia îl mai ascultau. Mama l-a văzut pe Gelu că e palid, că nu se simte bine.
– Ce ai, dragul meu?
– Nu ştiu, mami.
– Poate e un început de răceală. Vrei să o sun pe bunica să stea cu tine azi?
– Da, zise Gelu cu glas slăbit. Astfel Gelu a rămas acasă cu bunica.
Bunica a încercat în zadar să îl facă să mănânce ceva, să se joace, să o ajute să facă o prăjitură. Nimic nu îl scotea din starea lui. Nici măcar desene animate nu îşi dorea să vadă. Nici lui Coco, papagalul, nu îi dăduse de mâncare azi. Singurul lucru la care se gândea era acela că sigur se va face de râs când copiii vor vedea că el nu ştie să înoate. Dacă nu s-ar fi dus era şi mai rău, dacă ei nu îl mai băgau apoi în seamă deloc? Oricum ar fi fost nu reușea să vadă cum ar putea să rezolve problema.
Din când în când ofta şi, astfel, bunica a început să se prindă că Gelu nu e răcit, ci, de fapt, îl apasă pe suflet o grijă mare.
– Gelu, ia vino tu puțin să mă ajuti să fac ordine în dulapul acesta! Îi zise bunica deodată.
Gelu nu o putu refuza. În timp ce bunica scotea din dulap tot felul de chestii, îi vorbea băiatului despre copilăria ei şi despre cum s-a întâlnit ea odată cu un Om Înțelept şi cum acela i-a dat bunicii puterea de a vindeca orice rană a sufletului.
Gelu a ciulit deodată urechile, dar bunica nu părea să dorească a continua. Atunci s-a văzut nevoit să o întrebe:
– Şi cum anume poți vindeca durerea din suflet?
– Păi nu pot spune orişicui. E un întreg ritual pentru asta.
– Adica, ce ritual, bunico?
– Păi ce, tu ai o rană pe suflet? Doar cei care au, pot şti ritualul şi doar cu ei îl pot face. Altfel, puterea mea se consumă degeaba şi nu vreau să o pierd, Gelu, dragul meu.
Nu prea putea să mai tacă, dacă bunica ştia un secret pentru ca el să nu se mai simtă aşa, atunci la ea trebuia să apeleze.
– Buni, eu cred că am totuşi o durere în suflet. Ai putea să mă ajuți?
– Hmm, eşti sigur? Nu prea aş vrea să consum puterea în zadar. Ia, zi-mi, despre ce e vorba să văd dacă ține de mine!
– Păi, vezi tu, Victor, prietenul meu, îşi serbează ziua la piscină. M-a invitat şi pe mine, dar…eu nu ştiu să înot.
– Aşa deci? Şi care e de fapt durerea ta? Că nu ştii tu să înoți sau că toți ceilalți vor şti?
– Dacă vor râde de mine că nu ştiu? Eu am auzit că Victor e foarte bun la înot şi la sărituri. Face deja asta de vreun an, dar eu…
– Dragul meu, cred că înțeleg bine ce simți! Mă bucur că mi-ai zis. Ia zi-mi ce te-ar întrista mai tare: să te duci şi să le spui adevărul prietenilor tăi, dar totuşi să te distrezi cu un colac sau să nu te duci şi să pierzi astfel distracția?
– Nu ştiu. Crezi că vor râde de mine dacă intru cu un colac?
– Nu am de unde să ştiu, dar am o soluție care cred că ar funcționa să nu mai facă asta.
– Daa?? Ce soluție?
– Le spui tuturor că urmează să începi cursurile de înot abia în vara aceasta şi, deci, momentan te vei distra aşa cum e necesar să o facă oricine nu ştie să înoate. Viața ta e mai importantă decât o simplă distracție, nu?
– Da, buni, ai dreptate!
– Iar între timp, roagă-i pe părinți să te înscrie la înot dacă vrei data viitoare să te distrezi fără colac.
– Aşa voi face! Poate mă duc chiar odată cu Victor şi mă ajută el să învăț mai repede.
– Cum doreşti tu!
– Bunico, ai consumat puterea dată de Omul Înțelept sau mai ai şi pentru alte dăți?
– Nici nu a fost cazul să apelez la ea.
– Mă bucur! Îmi era teamă că data viitoare nu o să mai ai!
– Pfiu, Gelu drag, să fii tu sănătos, că soluții se găsesc mereu! Dar e o singură condiție pentru asta!
– Care, bunico?
– Să vorbeşti! Numai aşa durerea va ieşi din suflet pe gură şi va face loc soluțiilor să liniștească totul!
Gelu s-a distrat foarte bine la piscină. De fapt nici nu era singurul copil care avea colac, dar dacă stătea acasă nu ar fi aflat că sunt mulți copii care încă nu ştiu să înoate și nu par avea o problemă cu asta. Însă el oricum va învăța curând!
Să o citiți copilaşilor voştri şi aştept un feedback!
Aa, uitam să vă zic! Sofia e cea care a înfrumusețat povestea cu desenele ei! Îmi place mult să lucrăm în echipă.