Dragă mămică de bebe mic

septembrie 26, 20181

Dragă mămică la început de drum,

Poate azi ești singură cu un bebe mic în casa ta și ai o mie de gânduri, temeri și emoții necontrolate. Poate azi ai țipat, poate azi ai plâns, te-ai simțit neînțeleasă sau vinovată. Te invit la o ceașcă de ceai.

Nimeni nu ți-a zis exact ce te așteaptă când vii acasă cu bebe. De ce? Pentru că nu e un tipar anume, depinde mult de tine și de el! Iar tu poate simți azi că e greu! Greu deoarece nu ești pregătită să depindă un suflet de brațele tale, de sânii tăi, de timpul tău 99%. Poate bebe are un plâns necontrolat ce te face să suferi cu el și să te simți vinovată și neputincioasă încât să îți ieși din minți. Se mai poate întâmpla să trăiești un sentiment permanent de panică să nu se sufoce în somn, să nu se înece cu laptele ce îi vine înapoi, să nu cumva să sughită prea des, să nu cumva să nu îi ajungă laptele, să nu ia în greutate cât trebuie, să nu se închidă prea repede fontanela etc.

Învață că nu le poți controla pe toate și tratează-le normal, firesc pe cât posibil. Citește articole despre toate grijile (pe site-uri de profil, scrise eventual de pediatri) pentru a înțelege mai bine tot ce crezi tu că e o sursă de îngrijorare sau vorbește cu medicul care îl urmărește.

Nu uita că tu, ca mamă și femeie și om ce ești, nu ai nevoie doar de somn, așa cum ești sfătuită de cei mai mulți (sigur cunoști fraza ”Dormi și tu când doarme el!”). Încearcă să îți amintești ce te relaxează, deconectează. Cât doarme el, sună sau scrie unei prietene, bea o cafea în liniște, poate ești genul ce se relaxează citind sau stând în cadă 10 minute (chiar dacă înainte stăteai o oră, fii recunoscătoare și pentru mai puțin). Eu, spre exemplu, sunt acum în pauza mea și cum gândul mi-a zburat adesea să scriu despre începutul acesta ce poate fi greu, o fac acum pentru tine și pentru cine o mai vrea să știe!

Fiecare dintre noi suntem diferiți! Așa e și puiul tău diferit de cel al vecinei care zice că doarme 4h sau de cel al altor prietene care se liniștesc cu o suzetă. Poate al tău nici nu o acceptă, dar învață să îl citești, să îl cunoști și să îl accepți așa cum e. Eu cred că acesta e secretul.  Dacă reușești să fii calmă, să îi vorbești frumos, să îi mulțumești pentru fiecare oră de liniște oferită, fiecare oră din noapte dormită, lucrurile sunt mai bune. Toate astea vă ajută să vă conectați și să vă apropiați! Oferă-ți timp  să îl cunoști și oferă-i timp să te cunoască, să vă „îndrăgostiți” unul de altul. Relația voastră se creează cu fiecare minut ce trece și de zilele astea depinde relația voastră de peste ani.

Trăiesc intens și pe repede înainte zilele astea. Deși toate zilele par la fel cu schimbat de scutec și alăptat, baie și plimbare, de fapt în interiorul meu nu e nimic la fel. Eram pregătită de la primul copil de perioada asta de acum și mi se pare că mă ajută să accept mai ușor nevoile celui mic, să le văd frumusețea mai degrabă decât greutatea. Pentru ce nu am fost îndeajuns de pregătită și despre ce nu îmi găsesc încă cuvintele să scriu este despre timpul limitat, activitățile reduse pe care le am cu copilul mare. Dar etapa aceasta este și pentru mine una nouă, așa că îmi dau timp și încerc măcar să nu o rănesc, să nu o dau la o parte, să o implic în relația mea cu bebe mic pentru că știu că rolul meu de mamă pentru amândoi e crucial în relația lor de mai târziu. Chiar dacă ea nu se plânge, nu pare nefericită, eu nu sunt pe deplin mulțumită de timpul pe care i-l acord.

Dragă mamă de pui mic, ai răbdare 2 luni. Acestea vor fi cele mai grele. Acceptă ajutor dacă are cine ți-l da. Prin ajutor însă eu înțeleg să îți facă o mâncare și nu să îți ia copilul și să ți-l aducă doar când îi este foame. Prin ajutor eu mai înțeleg să te sune sau viziteze din când în când și nu pentru a-ți critica casa rămasă vraiște, ci pentru a te întreba ce faci, cum ești sau pur și simplu pentru a nu fi singură.

Implică-l pe tătic în tot ce este legat de bebe. Acest lucru este necesar pentru relația voastră de familie, pentru relația lui cu bebe și pentru psihicul tău că dacă într-o zi trebuie să ieși pe ușă o oră vei ști că e pe mâini bune, că tati va ști ce să îi facă. Timpul lor e important, legătura lor se formează tot acum.

Când m-am hotărât să am un blog, mi-am promis că nu voi da sfaturi, ci voi povesti ce a funcționat la mine în cel mai bun caz. Poate cele scrise mai sus îți par a fi sfaturi, dar nu sunt. Chiar asta a funcționat la mine la primul copil, dar și acum după ce am trecut de primele 2 luni intense cu bebe mic acasă știu clar ce mi-a lipsit, ce nevoi am avut și ce am făcut pentru a le depăși pe unele dintre ele (uneori nu mi-a ieșit din prima).

Nu uita: 2 (două) luni! Atât va fi mai greu, mai intens, vei avea momente în care te vei simți împrăștiată, neorganizată aproape în fiecare zi. Dar trec repede aceste două luni și apoi iese soarele, bebe va zâmbi des, va dori la tine în brațe mult dar tu îl vei lua cu altă inimă (una ușoară și nerăbdătoare), va plânge, dar tu vei ști de ce și vei găsi soluția de a-l împăca rapid.

Curaj, mămico! Alege să fii bună și să crezi în tine și copilul tău!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *