Mă uit la el şi-s mirată. Mirată că a fost cândva nu de mult pe dinăuntrul meu. Mirată că nu mai are față de bebe mic mic, mirată că înțelege deja ce îi zic. – Ah, a început ploaia! zic într-o zi cu voce tare pentru mine! Îl văd că se ridică din două mişcări...
Am intrat deja în a doua jumătate a anului 2019. Timpul ăsta e ceva de speriat. Acum parcă aruncam cu pocnitori să împuşcăm anul vechi, ne dădeam mărțişoare sau ciocneam ouă. Nu ştiu dacă am eu o problemă, dar cred că timpul nu are stare deloc. Sunt recunoscută pentru o memorie demnă de mirare. Uneori...