Trage cu spor puiul cel mic lapte din „țiț” cum zice chiar el, dar din când în când se opreşte şi face prezența: „Mama!”. Scurt şi tare să nu cumva să nu-l aud. Apoi se întoarce la ale lui. Nu stă mult şi iar: „Maamaa!”. Melodios şi alintat să-mi audă şi mie râsul. Şi vine...