Eu şi permisul vs. Eu şi condusul

Când eram mică femeile la volan erau ceva foarte rar întâlnit. Cel puțin aşa se vedea prin ochii mei de atunci. Îmi amintesc că, în gaşca noastră, primul care vedea o femeie la volan striga taaaare: „stop, femeie la volan!”. Nu ştiu de ce! De parcă găsise un trifoi cu patru foi şi îl băgase adânc în sân să fie norocul lui. Copilării, amintiri! Nu îmi amintesc să îmi fi dorit să fiu la volan pe atunci, dar prin facultate am decis că ar trebui ca banii câştigați din nişte asigurări făcute să îi investesc în ceva pe termen lung. Nu aveam idee că va fi pe atââât de lung. Da, 11 ani am umblat cu permisul în buzunar, uneori uitând total de el, alteori avea grijă soțul la petreceri să îmi amintească că nu poate bea el o bere cu alcool cu prietenii. Nu mă vedeam conducând niciodată, deşi nu mi se întâmplase nimic în mod direct. Bine, nu se pune că am stat la un semafor de 3 ori la verde/roşu, verde/roşu, verde/roşu până să reuşesc să plec, da? Cea mai mare teamă a mea era că îi încurc grav pe alții de nici nu vor mai înceta să claxoneze vreodată. Asta sunt eu! Sau eram!

Am mai strecurat câte o idee răzleață despre faptul că am început să conduc de câteva luni, dar nu am intrat în detalii pentru că nu mă simțeam încă pregătită. Îmi propusesem să fac asta după ce aveam examenul suprem pentru mine: o parcare laterală corectă în fața blocului şi cu vecinii martori. Nu, nu pentru că îmi place show-ul şi nici că aş vrea să arăt ceva cuiva, ci pentru că nu mă vedeam în stare să fac față acestei presiuni. Examenul ăsta nu l-am avut! Dar nici nu îl mai aştept. Am noroc la locuri de parcare şi vreau să am în continuare. Glumesc! De fapt mi-am dat seama că e mai important să merg prudent, să respect regulile de circulație şi să îmi aduc copiii acasă în siguranță. Parcările le învăț eu!

Am început să conduc după atât de mult timp din trei motive: nevoia de a fi mai rapidă, de a fi mai comod cu doi copii să fac diverse lucruri, faptul că a inventat cineva maşina automată. Aliluia!! Acum chiar nu mai am cum să stau la un semafor de 3 ori! Dar cel mai important motiv e că am avut o susținătoare înfocată, o încurajatoare nemaipomenită, pe Sofia mea. Îmi amintesc primele dăți la volan cum o auzeam zicând ce bine conduc, ce mult îi place să fiu eu acolo la volan şi când parcam, la indicațiile lui tati, parcă îşi ținea răsuflarea cu mine şi apoi era o bucurie toată!

Prima dată când am decis să plec singură fără copilot a fost la teatru cu ea într-o duminică. Nu am dormit juma de noapte! Am făcut drumul în cap şi parcarea de ajungeam la Bucureşti dacă doream. Apoi ne-am gătit, pregătit, urcat în maşină şi plecat. Imediat cum am ieşit din parcare o aud: „Bravo, mama, tu chiar ştii să conduci fără tati!!”. M-a amuzat tare. Cred că nu se aştepta să vadă piesa aia de teatru de m-a lăudat de la ieşirea din parcare. Tot ea mă felicită şi acum după fiecare drum împreună, mă laudă la tati, observă cum am salutat un domn că mi-a făcut loc să trec (ador faza asta cu salutatul între şoferi!), cum îmi mulțumeşte un băiat că am oprit la trecere sau cum „tati nu se enervează când parchează, dar tu te cam superi”.

Îmi place să conduc şi nu aş fi crezut că voi zice asta! Motivul ascuns e că nici nu aş fi vrut să le înşel aşteptările, prea mult s-au străduit să mă convingă, încurajeze, să nu îi bucur cu plimbări cu mami. Până şi Radu stă liniştit şi mă lasă să îmi văd de drum. Mai am multe de învățat, încă urc cu nod în gât, dar satisfacția e uriaşă când mă întorc acasă şi totul a mers bine! Sper să tot fie numai aşa!

Cunosc multe femei care simt aceiaşi neputință pe care o aveam eu acum un an, să zicem, lor vreau să le zic secretul începătorului temător: maşină automată, condus cu prudență, ignorat claxoanele şoferilor grăbiți („cine se grăbeşte, să depăşească”, zice tati încurajator), primul loc găsit e cel mai bun (o vreme), drumurile scurte şi repetitive sunt cel mai bun exercițiu şi salutul cu mâna pentru o atitudine de profesionist! Se poate!

Aştept să îmi povestiți şi voi primele experiențe la volan sau temerile care încă vă țin departe de el.

Succes şi drumuri fără incidente să avem!