Stăteam întinse pe pătură la umbra copacilor şi o invitasem să privească cerul. Tati şi Radu erau puțin mai departe priveau nişte bărci cu motor pe un lac. Nu eram perturbate de nimic pentru câteva minute cel puțin. Perfect pentru amandouă, dar niciodată de ajuns totuşi pentru ea, aş zice. – Auzi păsările? Hai să...