Nu am făcut niciun bagaj, nu am cumpărat niciun bilet de avion sau tren, abia am mişcat maşina din fața blocului, dar am fost în vacanță cu fiul meu, cu Radu pentru 2 nopți şi 3 zile. Unde? Cum? Acasă. Singuri. Noi doi. Atât.
Ştiți privirea aia care ne topeşte la ei, aia în care pun un cap pe umărul tău şi te privesc galeş de zici că aşteaptă doar să îi vezi, să îi inspiri şi să nu mai expiri deloc de teamă să nu iasă ceva din tine afară? De ea m-am bucurat zilele astea. Cum a fost posibil?
Tati a fost plecat 2 nopți de acasă, Sofia a vrut să stea la bunici să se plimbe cu bicicleta. Eu şi Radu, săracii de noi, ne-am mirosit, jucat, bucurat unul de altul, plimbat, gâdilat şi … i-am aşteptat. Înainte să se întâmple, priveam cu mare greutate perioada aceasta fără tati când mă gândeam la ea. Dar lucrurile s-au aşezat bine fără să îmi fac planuri. Şi ce bine!
E prima dată în 11 luni de când e Radu în viața mea când timpul îi este 100% dedicat lui fără niciun alt gând că după ora 17 trebuie să fac cumva să …orice lucru care trebuia să mă împartă între ei. A fost o gură de aer pentru amândoi. Cred că pentru toți patru de fapt şi asta ne va ajuta să fim şi mai bine în perioada ce urmează.
Dar să mă întorc la zilele noastre împreună, mamă şi fiu! Dimineața m-a trezit el pe mine. Nu cu o cafea! Cu ceva mai fain. A pus capul pe pieptul meu şi a stat acolo cât a vrut el, fără grabă. Împreună am făcut tot de când ne-am dat jos şi până am pus iar capul seara pe pernă. El mai devreme, eu mult mai târziu, după un film, un pahar de vin (cu apă!!!) pe balcon inspirând parfumul teilor. A fost o vacanță şi pentru mine. A fost linişte.
Radu înțelege mai multe decât ați crede şi asta îmi uşurează munca. Nu l-a durut nimic, rar a plâns după ceva, a dormit bine, a mâncat bine, a avut răbdare cu mine. De parcă ştia şi el că timpul ăsta e limitat, nu mi-a dat drumul de mână prea mult, dar a avut grijă să mă mângâie, să îmi arate ce doreşte, să îmi zâmbească şi să mă strige des „mama”.
Nu vorbesc din filme, nu am visat. Doar am stat acasă cu el fără grabă, fără griji, fără niciun trebuie. L-am observat în casă, atenția a fost toată spre el, l-am observat şi în compania din parc şi a micuților de la FasTracKids. L-am observat chiar şi când mă observa el pe mine făcând câte ceva. I-a plăcut şi lui tare tare! Ştiu asta!
Ne-a fost dor de cealaltă jumătate a familiei, ne-am bucurat să-i strângem în brațe, să-i vedem, să le ascultăm povestirile din zilele astea. Ce nu ştiu ei e că noi nu avem multe de povestit, dar am simțit mult, ne-am bucurat să fim aşa, am trăit clipe frumoase în city break-ul nostru. Cred că am descoperit unul în altul că putem fi foarte apropiați dincolo de nevoi de hrană şi ataşament. E o chestiune de timp să consolidăm relația.
Am un băiat minunat! Of, ce soacră mă face să devin!!