În prima zi din săptămâna la FasTracKids am lăsat un copil curios, nu atât de speriat de nou pe cât credeam eu că va fi, dar îngrijorat că dacă nu va şti unde e baia. Mda, cam asta e Sofia mea. Tu te aştepți să-şi facă griji pentru că nu cunoaşte pe nimeni, iar ea îşi face griji pentru că nu ştie unde va face pipi.
Însă în momentul când a ajuns acasă în aceiaşi zi, am ştiut că i-a plăcut. A început să-mi zică lângă cine a stat, ce pachețel aveau copiii pus de acasă, care sunt culorile calde şi cum a pictat ea un peşte pe „cana…ceva, mami” şi l-a pus la uscat.
Studioul de arte a fost cuvântul cheie săptămâna trecută. Vă spuneam că o văd interesată pe Sofia de desen şi că aş vrea să profit de şansa că în oraşul nostru există locuri unde-ți poți duce copilul la activități recreative, dar şi cu scopul de a vedea dacă ceva îl interesează în mod special.
Când am citit inițial ce îşi propune educatorul în săptămâna dedicată artei să facă cu ei, mi s-a părut greu, mult pentru 5 ani ai ei.
Ziua 1: Matisse, lumea culorilor şi benzile desenate
Ziua 2: Van Gogh, desenul animalelor şi introducere în sculptură
Ziua 3: O’Keeffe, desenarea oamenilor
Ziua 4: Picasso, pictură murală
Ziua 5: Monet, recapitulare şi amenajarea muzeului
Sună foarte interesant, dar pentru mine şi puțin copleşitor. Am zis însă să încercăm şi să mă las ghidată de copil şi de feedbackul venit de la ea, ca de fiecare dată. Şi foarte bine am făcut!
– Acesta este un obiect 3D, îmi zice în una din zile în timp ce eram afară cu ea şi Radu. Şi arată către jucăria lui Radu.
– Serios? De unde ştii?
– Mi-a zis Mădălina azi la grădinița asta nouă sau ce o fi.
Am depăşit surpriza şi am zis să insist să mai aflu informații, poate învăț şi eu ceva, mai ştii.
– Obiectele 2D sunt alea pe care nu le poți apuca, adică un desen, a continuat Sofia mea ca o vrăbiuță să ciripească. Şi ca să fie mai precisă de atât a căutat în jur ceva desenat să-mi arate: capul de mort ce avertizează „pericol de moarte”. 🙄
În toate zilele a avut ceva de povestit, a venit acasă veselă şi a plecat a doua zi cu chef să mai descopere lumea nefiind ea conştientă de asta prea tare din fericire. Însă eu da!
Săptămâna s-a încheiat foarte frumos cu o expoziție a lucrărilor. Am fost împreună cu Radu, tati neavând cum, şi am fost bucuroasă să-i văd munca, dedicarea în lucrări.
– Uite, mami, aici am făcut un melc lu’ care i-au picat ochii!
Când am ajuns acasă am întrebat-o ce simte şi a zis bucurie şi tristețe.
– De ce?
– Păi bucurie că mă văd cu colegii mei de la grădinița mea, dar tristețe că pe copilaşii de aici nu o să-i mai văd.
Am înțeles-o, am apreciat ambele trăiri şi faptul că mi le-a zis aşa frumos. O să încerc să am grijă să-i mai vadă sau măcar să aibă ocazia să mai experimenteze aşa zile.
Vă las câteva poze să vedeți şi peştişorul pe „cana…ceva” adică canvas. E foarte drăguț, noi l-am pus la loc de cinste în sufragerie.
