Ma-ma

Ma-ma! Ma-ma! Ma-ma!

Indiferent câți ani ai, indiferent câți copii ai, indiferent de câte ori ai auzit, scris, vorbit despre asta, primul „MA-MA” al copilului tău te înmoaie, te emoționează, te vindecă, te întăreşte, te bucură.

Andrei spune mama!

Gătesc ceva şi el se joacă printre picioarele mele. „Ma-ma”.

Îi fac baie şi el se joacă cu apa. „Ma-ma”.

Se rostogoleşte în pat. „Ma-ma”.

Se opreşte din supt. „Ma-ma”.

Se joacă pe covor cât eu stau de vorbă cu copiii mai mari. „Ma-ma”.

Molfăie între dinți o bucată de mango. „Ma-ma”.

Se uită în ochii mei şi zice clar, mieros, duios „ma-ma”.

Ştie că îmi place să îl aud că, imediat ce zice, aruncă privirea spre mine. Cu ochii lui rotunzi, cu obrajii lui plini, cu gura lui delicioasă. Ma-ma!

Sunt mama lui Andrei! Şi tare mor de drag!

Ce perioadă plină de achiziții au ei în primul an. Numai în ultimele două săptămâni el a bifat: primul dinte, primul „ma-ma”, primele reuşite de a ajunge târâş la jucării, primele mişcări de dans pe melodii auzite la întâmplare, bătăi din palme, gângurit, molfăit luând cu mânuța lui mâncarea.

Te văd, dragule! Te aud! Îmi place tare de tine! 

E un copil prietenos, zâmbăreț şi, aşa cum e firesc, foarte ataşat de MA-MA!

Ce mă bucur că eu îi sunt Mama!

❤❤❤

Vă amintiți primul „mama”?