– După ce adorm copiii, ai chef de un film?
– Da! Ce ai în lista de favorite?
– Păi o comedie sau ceva de acțiune. Alegem împreună când vii.
10 minute mai târziu
– Şi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți! Gata, închid lumina şi ne culcăm, ştrumfilor!
– Încă una, mami, te rugăm!
– E târziu! Vă cânt ceva până adormiți?
– Daaa!!
15 minute mai târziu
– 58 de elefanți se legănau pe o pânză de păianjen, şi fiindcă ei nu adormeau, mama lor tot număra…
– Hi-hi, Ha-ha!
– 59 de elefanți se legănau pe o pânjă de păianjen şi ….
15 minute mai târziu
– Ce se aude în baie, mami? Cine e?
– Shh! Nu mişcați!
Încerc să ciulesc urechile mai bine. Nu e un zgomot ce îl pot identifica. Ciudat că din sufragerie nu se aude nici soțul meu ieşind. Nu îmi rămâne decât să am un plan în caz de nevoie. Îmi activez modul „mama în acțiune” şi pun un vârf de deget pe podea. Îmi fac în cap retrospectiva plăcilor de parchet care scârțâie să le pot ocoli. Zgomotul a încetat. Dar am senzația că e cineva în casă. Pfiu, noroc că Moş Ene a fost darnic şi i-a dus pe copii în lumea viselor. Poate nici nu era necesar să cânt, ci doar să le zic să nu se mişte! Hei, dar se aud voci??! Ochii mi se învârt prin cameră rapid. Da, cutia de lego ar fi destul de grea, dar face zgomot prea mare. Poate cartea cartonată cu poveşti ? Mmm, nu, mai bine mă înarmez cu maşinile de lemn a lui fii-miu. Destul de mici şi grele să îmi ofere timp să ajung în sufragerie. Cum de nu aude şi el? O fi adormit în timp ce mă aştepta?? Oh, bărbații ăştia!!
Număr în gând până la …1 şi sunt oprită din încercarea de a-mi găsi curajul să ies, de un … strănut! Cineva strănută în baia mea!! Iau maşinuțele de lemn în mână, pun un pas mare să ocolesc placa scârțâitoare şi auuuchhh!!! Piesă de lego!!! 1, 2, 3, 4…cum înaintez eu acum faultată? Deschid uşa cu o mână, cu cealaltă stau ridicată să reacționez rapid. Ies pe hol şi când să fug spre living, sunt trasă în baie, cu mâna cuiva peste gura mea. Lumina unei lanterne îmi este aprinsă în ochi şi aud:
– Ea e!
– Îți dăm drumul dacă promiți că taci! Nu îți facem nimic!
– Asta nu sună prea credibil, Sabina! Ştii, nu? Uite care e treaba, mămico, suntem Îngerii lui Charlie! Spioanele! Dă din cap dacă ştii! Nu ştii?? Femeie, pe ce lume trăieşti?
Îngerii lui Charlie: Search în capul meu! Error! Încă o dată! Bingo: film, bilete la lansare, 29 noiembrie 2019! Dau din cap că ştiu!!
– Ne era teamă că trebuie să te luăm din Cretacic cu povestea! Să trecem la treburi serioase! Jane e rândul tău să faci rezumatul!
Tipele alea trei, de pe afişul de la cinema, stau în baia mea. Wooow!
– Te iert că nu ai dat drumul la apa din cadă după ce ai făcut baie şi am sărit de pe geam direct în ea, dar nu te iert că foloseşti un gel de duş cu miros de levănțică! Sunt alergică, aşa că voi vorbi ținându-mă de nas! Hai, Elena, dă-i drumul la gură, de acum nu mai țipă!
Am respirat puțin mai bine, dar era mare îngrămădeală în baie.
– Apa am uitat-o, gelul de duş e primit …
– Shh! Nu interesează pe nimeni! Am venit să ne ajuți! Vrem să ne zici ce ştii despre vecinul de la apartamentul de jos.
– De la 3? Nu ştiu nimic despre el. Nu am văzut niciodată pe nimeni! Nu vă uitați aşa la mine! Zic adevărul!
– Ai terminat? Vrei să credem că stai acasă de aproape 2 ani şi eşti de 6 ani mutată şi nu ştii cine stă în apartamentul de la 3?
– Jur, nu ştiu!
– Atunci vei afla!
– Cum? De la cine?
– Ce simpatică este, nu?
Şi au început să râdă. Apoi toate trei au devenit serioase şi m-au fixat cu privirea:
– Nu ştim cum. Dar ştim când: acuum!!
– Stați așa, e ora 11 noaptea! Nu e oricum nimeni în apartamentul acesta, cu cine să vorbesc?
– Vezi că te grăbești și nu e bine. În pimul rând, e cineva. E chiar omul căutat de noi. Te duci la el acum și faci cumva să afli dacă mâine e acasă între 10 și 12. E singurul lucru pe care îl vrem de la tine.
– Nu mă înțelegeți! E imposibil să fac asta. E târziu, nu îl cunosc, nu m-aș duce nici ziua!
– Fetelor, planul B!
Și au dat drumul la apă să curgă în cadă și în chiuvetă, în același timp. În maxim 5 minute deja dădeau ambele pe afară. Ele se uitau la mine, eu la ele. Am dat să mă duc să închid de câteva ori, dar m-au oprit. Când deja ne udasem toate la picioare, s-au auzit în țeavă primele bătăi.
– Acum e timpul să te duci la el. Sabina, asigură-te că iese pe ușa care trebuie.
Am ajuns la ușa vecinului. Nu a fost nevoie să bat. A deschis ușa să iasă ca o furtună. Cred că știu unde se ducea!
– Bună seara! Mă scuzați, …sunt vecina de sus…am ațipit și am lăsat apa la baie curgând.
– Văd! Îmi curge apa în cap!
– Aș putea mâine să vină cineva să repare. După 10 sunteți acasă? Eu aș putea până în 12. Ce ziceți?
– Nu pot! Nu am nevoie de nicio reparație! Nu mai adormiți cu apa deschisă!
– Insist! O să vin după 10!
– Nu veni!
– Nu sunteți sau de ce?
– Sunt! Dar nu vreau. Sunt ocupat!
Și ușa s-a închis la fel de brusc cum se deschisese!
M-am întors în casă. În baie nu mai era nimeni. Atunci s-a auzit semnalul pentru SMS: Good job, girl! Vrei să te antrenezi să fii înger?
– Dați-mi aripile!!
– Cu cine vorbești, mami?
– Ăăă? Eu?
– Ai rămas la 60 de elefanți cred.
– Unde îmi e telefonul?
Ora 11. Niciun SMS nou. Și totuși cineva bate în țeava de la baie! Uppss!
(Articolul nr 23 scris pentru competiția Superblog 2019.)