Cine are un tată săritor şi implicat să-l prețuiască, să-l „obosească”, să-i solicite ajutorul, să-l cheme la serbări, la aniversări, să-l pună să prindă codițe, să schimbe scutece şi să joace mingea, să-l lase să citească povestea şi să dea îmbrățisări. Lui îi va plăcea, copiii vor ține minte, mămicile vor putea să-şi adauge asta în palmares dacă vor. Însă nimeni nu le poate contesta tăticilor ce ştiu doar ei să facă, ce pot doar ei să fie!
Un tată ştie să se joace cât vor copiii, cum vor ei, fără să se audă niciun „ai grijă acolo!”, „nu te urca acolo!”, „nu mai pot!”. 😍 (Pe mămici asta le exasperează, dar copii sunt în al 9-lea cer!).
Un tată ştie să aşeze în maşină geamantanele, sacoşile, gențile şi alte posibile (şi imposibile) papornițe pe care le ia partea feminină după ea oriunde merge şi stă mai mult de o zi. 😶 (Cu asta chiar nu-şi bat mămicile capul, ele doar trebuie să rostească „pentru copii am luat, dacă ne trebuie!”)
Un tată ştie să descifreze mesajul codat din vocea soției când zice doar „Mihai!” (un nume luat la întâmplare, merge cu oricare) şi aruncă privirea spre copil care tocmai s-a îndepărtat de locul şederii mai mult de 20 metri.🦸♂️ (Nu vã simțiți vinovate, amintiți-vă de faze ca „oare ce mâncăm noi azi?”, „faci şi tu ceva dulce?”, „am răcit, cred că mor!”, „nu găsesc zahărul!”. Ați înțeles ideea, da?)
Un tată ştie să înlocuiască o mamă pentru o oră, o zi (poate şi mai mult) totul e să afle din timp, să se învețe cu ideea, să aibă timp să-şi facă o strategie. 👨💻 (Nu am probat partea cu mai mult de o zi, dar niciodată nu e prea târziu!)
Un tată ştie să răspundă inspirat, inspirat de scurt, la întrebări cu „de ce?”, „cum?”, „unde?”. 🐟 (Chiar dacă uneori asta înseamnă „întreabă pe mama”, sunt şi dăți în care explicația lui va fi atât de succintă şi normală încât veți mulțumi că nu v-a fost adresată vouă, mămici!)
Un tată (sau confund cu un soț) ştie de ce alege să creadă vorbele soției când aceasta anunță istovită „azi nu mai fac nimic!” şi, când o vede spălând vase, este mirat: „nu ai zis că nu mai faci nimic azi?”. 😮 (No comment! Îşi asumă!)
Un tată (sau mai degrabă un soț) ştie să găsească energie pentru a suporta un tsunami de cuvinte pe minut, de stări pe secundă, de planuri pe 10 ani, de schimbări de planuri de acum 5 ani. (Da, v-ați prins cine ar putea să le provoace pe toate!).🏆 (Sorry, îmi asum!)
Un tată ştie să dea din cap că „da” şi, când se întâmplă ce a aprobat, să întrebe „dar de ce aşa?” şi să nu înțeleagă totuşi când a fost întrebat şi cum de a înțeles copilul că ar fi de acord. 🙉 (Nu e semn de bătrânețe, e strategie din partea copilului să întrebe fix când îl vede absorbit de o ştire. O pățesc şi mamele!)
Un tată (dar şi un soț) ştie să ia din magazin doar ce e pe listă, uneori inclusiv din lista aia mai reduce din chestii doar pentru că „îi curge prin vene să reducă din cheltuieli”. (Eu nu cred ultima parte deloc!! Sigur pe listă nu era nici ou de ciocolată, nici corn cu ciocolată şi nici biscuiți cu ciocolată. Cel puțin nu pe lista dată de mama.) 😶
Un tată ştie toate personajele din desene animate şi poate discuta cu copiii despre troli, vampiri, ştrumfi, superpisoi, supereroi de parcă ei ar fi în camera cealaltă şi îşi beau cafeaua cu el dimineața. 😳 (Ia să-l întreb cu ce eram îmbrăcată la prima întâlnire, sigur a uitat!)
Recitind ce am scris vreau să mai adaug doar un: Bravo lor că îşi fac loc în viața propriilor copii şi astfel reuşesc să retrăiască copilăria în doze mici încă o dată, că nu se dau în lături de la nimic şi, să recunoaştem, le stă aşa de bine!! ❤