Ca să răsară flori, trebuie să sapi pământul înainte, să îl cureți, să te asiguri că e afânat.
Posibil în procesul de curățire să dai peste gunoaie, buruieni, resturi pe care chiar tu le-ai lăsat acolo sau pe care ai permis altora să le lase. Ai mai încercat de vreo câteva ori să plantezi flori printre ele, dar acestea au ținut fix cât o ploaie de vară, iar pământul a rămas în final la fel. Sau chiar mai rău!
Dacă vrei să plantezi flori, mai bine i-ați inima în dinți şi răscoleşte tot, asigură-te că ai scos tot ce nu trebuie să fie acolo.
Iți e teamă că te murdăreşti? Păi poate nu eşti pregătit! Poți încerca cu o pereche de mănuşi, dar dacă te încurcă, dă-le jos! Nu mai da înapoi, nu mai amâna, nu mai crede că e suficient atât deşi ştii sigur că sunt vreo două locuri de care nu te-ai atins. Nu!
Vor fi voci ce vor dori să te descurajeze: că ce îți trebuie ție flori, că uite lor ce bine le e fără ele, că ce ți-ai găsit tu să răscoleşti pământul ăla fix acum, că vor creşte greu şi mai trebuie să le şi uzi zilnic, că… Gândeşte-te dacă e despre ei sau e despre tine şi florile tale şi dacă se merită să dai înapoi la nesfârşit.
Vrei să culegi flori mâine din pământul curățat azi? Nu merge aşa! Au nevoie de timp, de soare, de iubire, de muncă, de tine acolo să le dai toate astea!
Eu vreau să culeg flori la un moment dat! Am început fără să îmi propun procesul de curățire! Cred că era atât de necesar încât m-a grăbit contextul. E mult de muncă pe pământul meu! Am un loc în care nu am umblat prea des şi buruiana e mare. Am încercat cu mănuşi, dar parcă se agățau de material spinii şi nu înaintam deloc. Acum le-am dat jos şi am mâinile înroşite. Culmea e că după vreo două zgârieturi mi-am dat seama că nici nu mai doare aşa tare şi chiar nu se merită să mă opresc. Ştiu că ăsta e locul de care îmi era cel mai teamă, dar şi când l-oi vedea curat!!
Dincolo de spini mă aşteaptă copiii mei. Şi nu numai ei! Dar mai ales ei! Îşi aşteaptă mama liniştită, dorită, să aibă putere să fie cu ei fără niciun „trebuie”, niciun „dacă” care să nu fie utile progresului lor emoțional şi nu numai.
Pământul tău cum e? Mai poți? Nu te opri! Nu uita: vei avea flori!
Copii, stați că vin! Dar mai am!
Pământ curat unde să răsară flori frumoase, vă doresc!
Şi ca să nu fiu înțeleasă greşit pentru că urarea e una atipică, las un mic dicționar, deşi ştiu că mulți nu aveți nevoie:
Pământ = suflet
Spini, gunoaie, buruieni = trecut şi tot ce îți face rău din trecut, vorbe grele sau lipsa celor frumoase, ştiți voi mai bine!
Flori = viitor