Vă avertizez că urmează o discuție destul de greu de dus. Dacă vă ştiți pudici, sensibili sau stați prost cu inima când auziți cuvântul ăla care încep cu S, continuă cu E şi se termină cu X, înseamnă că postul acesta nu e de voi. Dacă vă ştiți pudici, sensibili la orice are legătură cu sexul DAR vreți să treceți de examenul acesta cu bine în fața copiilor voştri, atunci rămâneți.
Aşa cum v-am promis, am fost la o întâlnire organizată de FasTracKids Galați şi susținută de psihologul Diana Balaban pe tema Sexualitatea la copii – tabu sau nu?. Trebuie să vă zic încă de la început cu ce gânduri am ajuns acolo: „mai am timp destul până va trebui să abordez subiectul acesta cu ai mei copii! Relax!”. Vreți să îmi ştiți gândul cu care m-am întors? „Am întârziat! Trebuia să începi mai devreme!! Cum îi spui tu ei acum că cucul nu e cuc, ci penis şi păsărica e de fapt vulvă??”. Da, am întârziat şi nu are nici 5 ani. Ideal ar fi fost după 2 ani să încep cu denumirea corectă, cu răsfoirea unor cărți scrise şi desenate pe înțelesul lor. Partea bună e că aflu lucrurile astea acum şi cu Radu am timp să fac altfel, iar cu Sofia o scot cumva frumos la capăt. Îmi doresc ca ai mei copii să vorbească despre mine pe la întâlnirile lor cu alți părinți cam de genul:
„Mama era destul de cool! Se ducea să se informeze că tot avea posibilitatea asta şi apoi, deşi roşie ca o pătlăgică, reuşea să ne facă să avem o discuție constructivă. Şi uite aşa am aflat noi la 5 ani despre denumirile ştiințifice ale părților corpului şi nu ne-a prostit cu păsărici şi cuci, aşa am aflat că noi suntem rezultatul unui spermatozoid de la tata care a întâlnit un ovul de al mamei în timp ce ei doi aveau un act normal de sex. Sex care se întâmplă între doi oameni maturi, preferabil ce au sentimente de iubire unul față de altul şi care îşi mai doresc şi copii. Şi cum nimeni, înafară de noi, cel puțin nu cât suntem mici, nu are voie să ne atingă părțile intime. Ne-a lăsat mama să credeam inițial la vârsta de 5 ani că sexul se face doar când vrei copii. A fost arma ei de apărare. Pe la 12 însă mi-a explicat cum stă treaba cu prezervativul şi cum şi de ce unele atingeri provoacă plăcere şi că e normal atât timp cât e un act intim, cu scopul de a-mi cunoaşte corpul. Cel puțin aşa scria la carte şi mama a ținut să ne învețe corect. Pe la 18 nu mai îndrăzneam nici unul să deschidem subiectul că doar ea îmi spusese că e o treabă intimă, iar eu mă conformasem. Dar ştiam că în orice „ai grijă” al ei când plec e de fapt: „Îți aminteşti ce am vorbit noi mai demult? Nu m-am dus degeaba la întâlnirile alea, nu?”, spuse cu blândețe şi încredere că noi ştim şi că dacă nu ştim ea e acolo să se mai facă roşie de câte ori e nevoie fără a simți în asta o greutate pentru ce zice, ci mai mult pentru că nu ştie cum. Mama a punctat fix când şi ce trebuia!”
Şi apropos de dusul la aceste întâlniri, foarte utile, plăcute, relaxante, ce sunt ca o terapie de grup cum zicea cineva aseară. Uite aşa mai aflu şi eu cum unii părinți când îşi întreabă copii de vârste fragede:
– Ce vrei să mănânci azi?
Li se răspunde senin:
– Un penis!
Am murit de râs, dar nu chiar e! Ce vină au ei că nu am denumit noi corect părțile corpului, că nu se obişnuieşte aşa sau că noi înşine murim de ruşine şi facem o pauză lungă înainte de a pronunța. Ei aud multe în jurul lor, la grădiniță, şcoală, tv şi dacă nu simt că au pe cine să întrebe se pot pune în situații incomode care pot stârni râsul colegilor, spre exemplu.
Uite aşa îmi amintesc şi eu că în clasa a opta, diriginta, care ne era şi profesoară de biologie, a dorit să ne ofere nişte informații într-un cadru mai relaxat şi am făcut o excursie până la un spital unde o doctoriță ne-a explicat câte ceva despre virginitate şi sex pornind de la o floare de leandru. Îmi amintesc că la sesiunea de întrebări una dintre ele a fost a mea. Şi credeți-mă că de ştiam ce întreb nu aş fi făcut-o: „Ce este un orgasm?”. Nu îmi amintesc explicația pentru că a fost sigur voalată şi nu m-a lămurit. Nu ştiu unde auzisem cuvântul, dar m-am prins eu e că e din sfera tabu. Totuşi clasa a opta!! Acum să ne aşteptăm să fim întrebați la clasa a doua probabil.
Multe lucruri interesante am aflat la hub. Diana a ales să înceapă cu o conştientizare a propriilor informații primite de noi de la părinți despre corpul nostru, al celorlalți, despre sex şi Dumnezeu. Interesant este că chiar şi lipsa informațiilor e de fapt o informație. Ştiți voi cum e cu tăcerea, poate fi şi ea un răspuns. Clar e că fiecare înțelege ce vrea şi de multe ori este eronat sau parțial adevărat.
Sfatul psihologului e să tratăm normal lucrurile acestea, să încercăm noi să inițiem discuțiile şi nu să aşteptăm să vină să ne întrebe. Uneori poate fi prea târziu şi dacă pierdem ocazia asta îşi vor căuta informațiile unde vor crede ei, nu vor avea încredere să discute cu noi dacă dau de greu. Însă, eu cred cu tărie că, pentru discuții bune nu e niciodată prea târziu!!
Două poveşti mi-au plăcut foarte tare şi aş vrea să le menționez în final. Una dintre ele e a unei mămici cu 2 copii care l-a făcut pe primul când avea 21 de ani pentru că nu ştia prea multe despre mijloace de protecție, cum singură a menționat. Însă, contrar sfaturilor şi amenințărilor care multora ne-au fost date direct sau indirect cum că „se termină cu viața ta” sau „nimeni nu te va mai lua”, această mamă binecuvântează ziua când a ales sa păstreze copilul, suferind ulterior de cancer şi o intervenție care nu i-ar fi mai dat timpul necesar să facă poate doi copii aşa cum visa. Toate se întâmplă cu un scop!
A doua poveste, una destul de comică, a unei mame cu 3 copii care la 11 ani, când şi-a anunțat bunica şi mama că i-a venit menstruația, au sărit amândouă ca arse că de acum să aibă grijă, să nu facă sex, să nu lase pe nimeni să o atingă de la brâu în jos ca să nu rămână însărcinată. Uu, ce aglomerație de informații date la 11 ani dintr-o răsuflare, nu? Toată admirația pentru darul de a ne transmite aşa comic amintirile şi sfaturile primite. V-am mai zis eu că îmi fac şi porția de râs la aceste hub-uri.
Au fost şi poveşti care m-au îngrijorat, pus pe gânduri. Copii care se masturbează obsesiv la 6 ani sau care pun în practică lucruri văzute la tv probabil, neînțelese prea bine şi care îi şochează pe părinți de nu ştiu unde să mai caute soluții.
Oameni buni, ce am înțeles eu e că dacă ne ascundem nu e bine, dacă îi lăsăm să descopere singuri fără o bază sănătoasă nu e bine. Şi nu, nu îmi ziceți că lasă că noi nu mai ştiam atâtea şi nu s-a vorbit cu noi atât şi uite ce graşi, frumoşi şi sănătoşi suntem! Să facem noi puțin mai mult! Nu uitați că şi vremurile s-au schimbat, sursele sunt multiple, oamenii sunt alții.
Curaj! Succes! Copii sănătoşi la trup şi minte ce vor culege ce-i bun din toate câte sunt, dar mai ales din toate câte le vom spune! Pentru că le vom zice adevărul, da? Liniştiți-vă, că tot psihologul spune că ei îşi vor lua fix cât înțeleg la vârsta respectivă şi cât le trebuie. Nici mai mult nici mai puțin.