Cred într-o legătură puternică între mamă și copilul ei încă nenăscut, în ceva ce este doar între ei și ce nu poate fi schimbat sau explicat. Posibil pentru unii să sune a nebunie ceea ce zic. Imi asum totuși! Si totodată vreau să explic așa cum și cât îmi permit cuvintele.
Nouă luni, zi de zi, viața și sănătatea copilului este influențată de decizia mamei în ceea ce privește alimentația, starea ei fizică și morală, puterea sa de a fi relaxată sau nu, de a nu îl pune în pericol în niciun fel pe micul prunc.
De asemenea viața mamei este influențată încă din primele săptămâni de sarcină de către bebeluș. Ea suferă de grețuri, somnolență, insomnii, pierderi în greutate, creșteri în greutate, oboseală inexplicabilă și lipsă de viață, râs, plâns, pofte. Sunt o mulțime de schimbări ce au loc pentru amândoi și tocmai asta îi apropie și le întărește relația.
Cred așa tare că bebelușul își dă seama ce fel de mamă are până să se vadă, dacă e puternică, hotărâtă, sensibilă și empatică, dacă l-a dorit sau nu, încât, inclusiv eu, pot crede despre mine că nu sunt chiar în toate mințile. Dar gândurile astea m-au motivat și ajutat în ambele sarcini să fac față greutăților, m-au ajutat să îmi doresc să nasc natural și să cred că numai în echipa ”mamă-bebe-moașă/doctor-Dumnezeu” putem să reușim să avem parte de o întâlnire frumoasă. Cred în copilul meu și în puterea lui de a mă înțelege, de a ne sincroniza și motiva reciproc încă de când am aflat că suntem 2 în 1. Poate e doar felul meu de a ma încuraja, poate e mai mult de atât. Cert este că am încredere în tine, copilul meu!
Vouă cum vi se pare? E inconștiență, nebunie sau ceva magic la mijloc?