Prietenia de pe trompa elefantului, trece testul?

februarie 23, 20200

Nu știu alții cum sunt, dar la noi în casă când vine un colet, Sofia mă întreabă curioasă dacă sunt cumva cărți pentru ea. Sunt dăți în care o dezamăgesc, dar și când ghicește, e mare fericire. Așa s-a întâmplat și când, în urmă cu vreo două luni, a venit unul dintre coletele cu cărți de la editura Cartemma. (Zic unul dintre pentru că avem o relație ce a început pe când Sofia avea vreo 2 ani și de care ținem cu dinții deoarece ne sunt pe plac.) Coletul acela conținea trei cărți (despre două dintre ele v-am vorbit aici și aici) care imediat au fost luate la răsfoit, analizat, cerute seara la culcare, dar aceasta despre care vreau să vă vorbesc azi, a fost rapid uitată.

Îmi place să îmi las copiii să-și aleagă singuri cărțile pe care doresc să le citim. Drept urmare, Prietenia de pe trompa elefantului credeam că nu a trecut testul lor și că va fi o carte pe care se va pune praful. Dar, din fericire pentru ea, Radu are grijă să scoată periodic toate cărțile din bibliotecă și să le înșire prin casă. Dacă nu îi atrage atenția altceva, continuă să le scoată până nu mai rămâne nimic la locul lui și abia mai ai loc să calci. Asta a fost salvarea pentru elefantul Gerald și șoricica Patricia să fie ascultați, prin vocea mea, cum își declară prietenia. Recunosc am adăugat ceva pasiune și intonație în cititul ei pentru ca Radu și Sofia să îi acorde atenția cuvenită. După ce le-a fost stârnit râsul, nu de către mine, vinovații fiind elefantul și șoricica care aveau un dialog comic despre ce înseamnă unul pentru altul, despre cum nu pleacă la plimbare până nu se consultă asupra vremii de afară sau despre cum se ajută, totul a decurs de la sine.

Șoricica trăiește pe spatele elefantului și are grijă să îl scarpine în locuri unde elefantul nu ajunge, iar elefantul, în zilele toride, îi făce vânt cu urechile locatarei sale. Ce să mai zic? Pare o prietenie adevărată. Dar șoricica, ca orice ființă de gen feminin, aș zice eu, vrea să scoată de la elefant toate declarațiile posibile ca să se convingă că Gerald chiar o vede ca pe unica, cea mai prețioasă prietenă a lui.

Ia citiți o bucățică din conversația lor:

– Dar, ia spune-mi, tu ești prietenul meu pentru că sunt o șoricică sau pentru că mă cheamă Patricia?

– HMM, asta nu știu să zic, cred că…fiindcă ești prietena mea, și gata.

– Auzi, dar dacă nu m-ar chema Patricia și n-aș fi o șoricică, ai mai fi prieten cu mine?

– Nu cred.

– Păi de ce?

– Păi, fiindcă am deja o prietenă.

– Pe cine? întreabă șoricica pe un ton serios.

– Ei bine, e o șoricică pe care o cheamă Patricia și care locuiește într-o casă pe spatele unui elefant. Poate ai auzit de ea…

– Of, Gerald, tu nu înțelegi ce vreau să spun.

Chiar dacă nu a fost prima lor opțiune, de vreo câteva seri ne distrăm cu elefantul și șoricica și ajungem ușor la conversații despre prietenie, ne antrenăm finețea în a face glume bune și, de ce nu, îl antrenăm pe Radu să înțeleagă de mic ce îl așteaptă, iar pe Sofia să nu se mulțumească cu răspunsuri monosilabice.

Autorul cărții este Marius Marcinkevicius, iar ilustrațiile sunt realizate de Ausra Kiudulaite. Mulțumim, Cartemma, că ne înveselești serile!

Sunt curioasă, aveți cărți în bibliotecă care nu au trecut testul vostru sau al copiilor de prima dată?

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *