Urmează să recoltezi analize copilului şi simți că asta te îmbătrâneşte brusc cu 5 ani? Nu eşti singurul. Îți voi povesti experiența noastră recentă.
Am trăit intens 3 ore de parcă am alergat 100 km pe drum accidentat.
Şi asta doar pentru că am decis ca AZI să fie ziua când celor 2 copii mai mari le vom recolta sânge pentru analize.
Am ales să structurez experiența noastră pe paşi pentru a fi mai uşor de citit. Astfel veți avea o imagine şi a lucrurilor făcute bine în pregătirea lor, dar şi a „greşelilor” făcute.
Pasul 1: Seara le-am zis o poveste cu un fluturaş care nu avea puteri şi care a prins puteri doar lăsând câteva picături de sânge unei asistente furnici. Sofiei (6 ani) i-am explicat şi ce anume se poate observa în sângele ei de e necesar să îl recoltăm.
Pasul 2: Pe Radu (2 ani) l-am trezit noaptea pentru a face pipi în urocultor. Ce simplu ar fi să zic ca a fost … simplu. Şi dacă stau să mă gândesc prin comparație cu ce a urmat, a fost simplu. Nu s-a împotrivit, era doar adormit şi nu stiam cum să țin şi de el şi de recipient, cum să…mda. Ştiu de pungă colectoare, nu e cazul să zic mai multe. Am reuşit asta contează acum! Că m-am chinuit mai mult asta e deja altă poveste.
Pasul 3: La 7 dimineața eram cu Sofia în acelaşi stadiu ca la pasul 2. Nu m-am stresat prea tare pentru că ştiam că va fi şi mai greu cu ea. Eram pregatită să nu poată. Am lăsat-o singură în baie pentru că Andrei (1 lună) se trezise şi trebuia hrănit. (Aici punctez că mamele cu mai mulți copii ar trebui să fie dotate cu puterea multiplicării, dar nu suntem în filme SF). Din baie se auzea „Nu pooot!, De ce mi se întamplă mie asta??, Ce fel să stau şi să țin şi cutia asta blestemată!? E o zi tare proastă!” (Acum când citesc e comic, dar atunci am zis alfabetul în gând de 2 ori uşor, respirând!) Într-o pauză de supt, am fost la ea şi i-am zis că dacă nu poate nu e nimic. (A funcționat mai bine decât toate explicațiile şi încurajările de până atunci! Dacă îmi aminteam lucrul acesta la timp, scuteam pierderea de timp din baie).
Pasul 3: Am îmbrăcat-o să plece doar ea cu tati la recoltat. În timp ce o îmbrăcam eu ca să recuperez din timpul deja pierdut îi reaminteam ce se va întâmpla. Era bine, pregătită, curajoasă. Am dat-o cu cremă specială pentru a amorți zona de unde se recolta, i-am desenat o inimioară în palma dreaptă şi i-am zis să se uite la ea cât îi recoltează, să respire şi să numere mult. Era pregătită! Aşa am simțit-o! (Puteți încerca şi voi să le dați astfel de ancore vizuale de care să se agațe!)
Pasul 4: Cât tati şi Sofia erau plecați la analize, l-am trezit pe Radu să îl pregătesc şi pe el. Eu l-am îmbrăcat, el s-a dezbrăcat iar până la chiloți „mi-e frică, nu merg!”. (Nu ştia detalii despre ac, dar nu îi plăcea ideea de a vizita o asistentă şi de a lăsa puțin sânge acolo pentru ca să fie puternic ca dinozaurii!)
Pasul 5: A venit tati după ce o lăsase la şcoală deja pe Sofia. Cu el nu făcusem coach, era transfigurat de cât de greu fusese. Nu puteam să aud detalii, trebuia sa mă concentrez pe Radu.
Pasul 6: Am reuşit să ies cu Radu din casă. Mergea abaăut, zicând că nu vrea, dar fără să protesteze mai mult. Ne-am concentrat pe vreme, pe cântecul păsărilor. Eehh, credeți ca nu ştiu eu să înveselesc un copil?? Ştiu! Dar azi nu îmi ieşea! Am ajuns la centru: 8 persoane în fața noastră. Am zis în gând: ” dacă este să îmi iasă asta, cumva vom sări peste rând că sigur nu reuşesc să îl fac să aibe atâr de multă răbdare!”
Stiti ce s-a intamplat?
In secunda doi o doamna care era prima la rand m-a rugat sa intru inauntru cu el ca e greu afara. Am stiut ca ne va iesi! Trebuia sa vad cum fac sa nu il traumatizez.
Pasul 7: Am intrat! In fata noastra o doamna a lesinat in timp ce i se recolta. Cand au auzit ca eu sunt mama Sofiei au zis ca nu cred ca Radu va sta pentru ca pe ea abia au tinut-o 3 persoane. 😥 Mi-a picat fata si am gandit iar faza cu multiplicarea (chiar o fi asa greu de inventat??).
Pasul 8: Cat am asteptat ca dna lesinata sa isi revina, Radu a primit informatii pretioase de la mama Dinozaur, adica eu. In ce camera vom intra, ce maneca vom ridica, ce vom face dupa ce iesim, pana la cat vom numara, ca are voie sa planga, dar ca faptul ca vom respira amandoi il va ajuta mult.
Si am intrat. Si am fost pusa sa il tin in brate si sa il incalec cu picioarele si eu i-am spus ca tocmai ne pregatim sa decolam si am urcat intr-o nava spatiala. Si mi-au cerut mana lui. Si eu i-am zis ca mana micului dinozaur se pregateste sa devina mai puternica. Si l-au strans la mana si eu i-am zis ca a fost strans cu bratara magica pentru curaj. (Am ignorat si sper ca si el ca asistenta i-a zis ca doar copiii cuminti sunt legati cu ea. Doamne, oare va mai vrea sa fie cuminte vreodata dupa asta?) Si l-au intepat si daca pana atunci plangea, acum tipa, dar nu se zbatea, nu tragea mana si m-am concentrat pe asta. Era bine. Si ii repetam sa respire, si ii numaram. A durat 3 minute. Dar au fost tare lungi. In palma aveam desenata si eu o inimioara si i-am atatat-o la final ca pe o magie. Era bine.
Pasul 9: Am respectat promisiunile facute: baut apa de la fantana, lasat pe el sa puna in pahar, aruncat paharul la cosul corect, cumparat covrigi si mers agale spre casa.
Pasul 10: Am vorbit cu el despre ce a simtit si mai ales ce a fost bine sa fie. I-am zis ca s-a descurcat foarte bine, ca sangele lui se va intoarce in corp de 10 ori mai puternic si ca energia lui va fi mare. Acum se joaca.
Gandurile mele de după:
- Imi pare rau ca nu am facut planul sa fiu si cu Sofia la recoltat tot eu. Ar fi fost mai bine pentru ea.
- Sunt bucuroasa ca le-am recoltat totusi si imi doresc sa fie mereu doar analize de rutina fara alte griji.
- Mamelor cu copii bolnavi care treceti prin asta zilnic, iertati-ma ca m-am plans si ca mi s-a parut greu. Nu sunt obisnuita si nici nu vreau sa trebuiasca sa fim. Dar voi meritati sa aveti parte de statui, de ceva ce nu e pamantean si totusi sa primiti si pe pamant. Meritati pentru ca va imprastiati si va adunati pentru puii vostri de atatea ori pe zi. ♥️
- Am scris toate astea cat l-am adormit pe Andrei si Radu s-a jucat pe langa noi cu dinozaurii. Am scris pentru voi, dar si pentru mine, sa nu mai repet greselile, dar sa constientizez reusitele si mai ales efortul care nu a fost in zadar.
Cum vă pregătiți copiii pentru experiențe de astea?
Dacă găsiți aceste informații utile, faceti-le cadou şi altora. Eu voi aprecia efortul vostru şi voi mai povesti şi alte experiențe.