Inspirați de mâncare, respirând dragoste

ianuarie 26, 20210

Eram la masă. Starea care domnea era una de linişte. Fiecare stătea la  locul lui, mai puțin Radu care ocupase locul din brațele mele, ca în fiecare dimineață când mă vede cu brațele goale.

În timp ce mânca, mă îmbrățișa și spunea câte un „Mami”, ba oftând, ba zâmbind. În același timp Sofia ne povestea ce a văzut ea în nu știu ce desen animat, iar Andrei…el asculta frumos din scoică totul și ocazional zâmbea și gângurea.

Eram mai mult atentă la Radu, recunosc. Doream să îi ghicesc nevoia și să i-o împlinesc cumva. În alintarea noastră m-am trezit zicându-i „miezul meu de pâine”. Apoi așa tare mi s-a părut că se potrivește asta cu el încât am continuat.

– Radu, tu ești ca un miez de pâine caldă, moale, bun și cu miros frumos.

Nu mai putea de bine, de încântare.

– Eu pâine?? Ha ha ha!

– Şi eu ce sunt, mami?

– Tu, Sofia …, m-am uitat cum stătea cu ochii curioși și abia aștepta să vadă cum o văd eu pe ea. Tu ești crema de pe tort. În strat subțire, delicat, fină și frumoasă, dar cu toate acestea toată lumea ar vrea să bage un deget și să guste puțin înainte de i se cuveni o porție. Așa ești tu. Tu eşti ca o cremă de tort.

Râdeau frumos și se mirau de unde le-am scos.

-Iar Andrei ce este? întrebă Sofia deodată.

Ups! Mă uitam la Andrei și nu știam ce să zic că este. Parcă i-aș fi zis cozonac la cât e de pufos, dar asta nu îl va defini sigur toată viața. Şi căutam, căutam în minte ce o fi el. Eram cred deja panicată că a repetat şi Radu întrebarea:

-Bebe Dei ce e?

– Andrei este … hmm! Ştiu! Un ingredient secret. Așa cum mâncarea bucătarilor renumiți are câte un ingredient secret, așa este el, ingredientul secret al familiei noastre. Viața noastră ar fi putut continua fără să știm de el, dar cu el e clar mult mai bună, mai savuroasă, mai plăcută. E atât de bună că îți vine să mai ceri o porție.

– Bine, au zis sec amândoi.

Mi se păruseră triști de parcă mă luase valul prea tare la Andrei, dar de fapt erau deja sătui de ceea ce mâncaseră și acum doreau …un desert.

Le-am propus o gură de cremă, un miez de pîine cald sau ingredientul secret.

Nu a funcționat! Au preferat ciocolată.

Dar eu m-am umplut de frumos privindu-i.

Delicioșii mei!

Voi cum îi alintați pe ai voştri?

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *