Am început antrenamentul serios la oliță cu Radu imediat ce am intrat în prenatal cu Andrei. Ştiam că vreau să scap de cumpărat pampers pentru el, înainte să încep să cumpăr pentru bebe. Pe lângă asta, au fost câteva indicii care mi-au arătat că Radu ar fi pregătit şi, cu puțin efort din partea mea, fără presiune, ar trebui să reuşească să facă trecerea aceasta ușor.
Care au fost indiciile
- Peste noapte pampersul rămânea uscat, iar dimineața primul pipi era în cantitate mare.
- Teoria o cunoştea bine, dar nu dorea să experimenteze statul pe oliță.
- Îi plăcea să intre peste noi la baie şi să ne întrebe ce facem (😳), deci avea curiozitate despre subiect.
Cum l-am făcut să stea pe oliță
Am inventat un joc. Ştiam că îi plac dinozaurii şi imediat după somn (atât dimineața, cât şi la prânz) îl invitam să împuşcăm dinozaurii în baie. Așa cu mâinile goale, cu degetele în loc de pistoale. I-am spus că eu, regina Dinozaur, stau pe tron, el, prințul Dinozaur, pe oliță. (Ne scuzați că dăm atâtea detalii, dar poate prind bine cuiva.) La un moment dat ieşeam din joc lăsând loc de un moment de meditație, linişte, dând drumul şi la robinet să picure uşor. (Am mers pe toate căile, da!😅) Deşi scopul era să îl fac doar să stea pe oliță, fiind bine ales momentul, reuşeam să îl fac şi să lase ceva în ea. Iuhuu!! Imediat după ce făcea pipi se ridica instant și se uita să vadă ce urme a lăsat. Urme de dinozaur, evident!
Am inventat „ritualul de după”: eu vărsam conținutul în toaletă, iar el făcea „pa, pipi!” şi avea voie să tragă apa. Cărui copil nu îi place să tragă apa? Dar ia să îi spuneți că are voie să facă asta doar cu propriul pipi că așa e scris în Cartea dinozaurilor (ați prins ideea și reîntoarcerea la joc, da?)
De cât timp a fost nevoie până am reuşit
Fiecare copil e diferit. În cazul nostru jocul cu împuşcatul a ținut cam 2 săptămâni, apoi rămăsese doar ritualul ca imediat după trezire să mergem amândoi la baie.
Când am renunțat la pampers definitiv
La început a purtat pampers chiloțel şi o vreme aşa am dus-o, să zicem cam o lună jumate. Apoi am cumpărat chiloți cu personaje preferate. Ziua, indiferent că avea pampers sau chiloți, mă comportam cu el ca şi cum avea chiloți şi se putea uda. Şi da, s-a udat de multe ori. Uneori pentru că uitam eu să întreb în cursul zilei, alte ori pentru că se lua cu joaca şi zicea că nu face, iar eu alegeam să îl cred ca să îi arăt că am încredere în el. Ideea că se poate uda o păstram indiferent dacă noaptea sau în vizite purta pampers. Când sunt mai mici nu îşi dau seama de efectul pampers și să ceară insistent doar pampers, de aceea cred că ajută să fie undeva în jurul vârstei de 2 ani, până în 2 ani jumate început acest proces de acomodare în vederea renunțării la pampers.
M-am documentat pe subiect, am auzit experiențe ale multor părinți, iar concluzia mea este că ei fac trecerea tot când se simt pregătiți, însă ajută să îi ghidăm, să le formăm rutine în acest sens. Nu vă fie teamă dacă procesul pare lung și fără sfârșit. Puneți o șampanie la rece pentru momentul pe care vi l-am povestit aici. Sigur veți avea parte de el dacă sunteți constanți şi răbdători în acest proces.
Cât a trecut de când am început procesul până am auzit declarația magică
Declarația magică, adică momentul în care anunță efectiv că vrea pipi/caca, că vrea să îl duci la toaletă, va veni!! Asta să aveți în cap încă de când începeți procesul! Vă zic eu!! Revenind la noi, după 3 luni jumate în cazul lui Radu m-a strigat că vrea la baie. Dar după 2 luni de antrenament am stat mult mai relaxată. I-am scos pampersul ziua, şi la scurt timp şi noaptea, am repetat ritualul după somn, în timpul nopții aduceam olița în cameră şi când se foia ştiam că asta vrea. O singură dată s-a scăpat noaptea în pat când eram eu în maternitate cu Andrei şi asta pentru că tati probabil nu l-a simțit la timp. Ziua au fost multe accidente, câteva chiar și după momentul magic cum l-am numit mai sus, dar acum deja nu mai stau deloc stresată.
La ce să fiți atenți
În primul rând să fiți atenți la indiciile care anunță că ar fi pregătit să facă pasul și doar trebuie ajutat.
Apoi mare atenție la reacția voastră când au loc accidente și se scapă pe ei. Nu tratați problema ca și cum a vrut să facă un rău. Instinctul copilului abia se formează. Fiți răbdători și, vă rog eu insistent, nu apelați la „e rușine să faci pipi pe tine”. Nu e sănătos pentru ei și nici nu funcționează.
Mai puteți fi atenți la felul cum exprimați ceea ce doriți să facă ei. De multe ori eu ziceam „să îmi zici când faci pipi!”. Copilul îmi zicea după ce îşi dăduse drumul deja. Am reformulat: „când simți burtica plină, că te doare, vii repede şi zici că te doare şi mergem la oliță. Ea se goleşte şi nu te mai doare.” A funcționat. E o diferență, aşa e?
Dacă doriți să ne lăsați povestea voastră despre caca și pipi, suntem încântați să o citim. Hmm!! Ce plăceri mai avem şi noi!
Succes!