Ador tăticii din ziua de azi. Da, știu ce zic și cum sună, dar îi ador în sensul acela ..nici nu știu cum să zic pe scurt. Hai să încerc să explic. Ador cum sunt ei implicați în viața copiilor, cum șterg și la nas și la fund, cum cară sticle cu apă, bicicletă și iau copilul de mână cu calm și înțelegere. Am în jur, sau poate doar pe ei doresc să îi văd, astfel de tătici: vecini, prieteni, rude.
Uneori mă întreb de unde au resurse și cum pot oferi ceea ce cu siguranță nu au primit așa pentru că în vremea copilăriei lor erau alte timpuri și alta era moda în rândul taților. Acum unui tată nu îi este rușine să își lase lacrimile să curgă la serbarea copilului, atunci nici nu vedeai tați participând la ele. Acum în prima zi de școală tații sunt alături de mame și de copii, prezenți, implicați, conștienți de noul început al copilului lor. Temele nu mai sunt doar datoria mamei sau dacă da, măcar lor le revine sarcina curățeniei, gătitului sau aprovizionării pentru ca lucrurile să fie echitabile.
Cu siguranță faptul că pot oferi astfel de momente le este datorat și respectului purtat soției, mamei, empatizarea cu efortul depus de ea și dorința lor de a se implica să facă să fie mai ușor și mai plăcut pentru toată familia.
Mă bucur să văd astfel de tați din ce în ce mai des. Îmi dau seama că acești copii vor fi mai bogați în amintiri și iubirea nu o vor mai simți măsurată doar în ce i-a dat material părintele, ci în ce i-a dat spiritual, când a fost acolo lângă el efectiv, când a fost cu el și a înălțat primul zmeu sau cum l-a învățat tata să meargă pe bicicletă, să facă un castel de nisip.
Sofia și Radu au noroc de un tată așa. Eu am noroc de un soț așa. Mă bucură nespus când îi văd cum sar în brațele lui și se aude în tot cartierul Tatiiii!. Și privind la el îmi dau seama că e șmecher. Știe că a „furat” din rolurile mele pentru a se bucura și el de darurile pe care mi le fac mie copiii, de discuții lungi, de întrebări, de alintături, declarații și jocuri. Mi se pare totuși foarte corect. Sunt copiii amândurora și la greu și la ușor.
Tătici implicați avem printre noi? Hai, este timpul să le mulțumim!