Alegerea numelui copilului poate fi una foarte dificilă. Am tot văzut pe grupurile de părinți persoane care fie doreau să primească sugestii de nume de la alte persoane în speranța că unul din ele va suna așa cum își doresc, fie întrebau oare cum să facă să îi convingă pe parteneri să accepte propunerea lor, nereușind să se pună de acord. O să vă povestesc cum am ales noi numele ambilor copii.
Acum 4 ani imediat ce am aflat că vom avea o fetiță am făcut atât eu cât și soțul meu propuneri. Criteriile pe care le-am urmărit au fost simple: să fie un singur nume, destul de scurt să fie scris și strigat ușor și pe cât posibil să nu îl auzim în parc peste tot (asta nu ne-a ieșit). Nu mai rețin toate propunerile. Știu doar că imediat ce am avut lista (una foarte scurtă) ne-am uitat să vedem ce înseamnă, dacă au vreo semnificație aparte și care dintre ele simțim ca fiind potrivit pentru copilul nostru sau pentru cum ne doream noi să fie copilul nostru. Apoi când ne-am decis am zis că nu ar fi rău să aruncăm un ochi și în calendarul ortodox să vedem dacă are un sfânt protector oricât de mic.
Drept urmare o avem pe Sofia (= înțelepciune) și sărbătorită ca zi de nume pe 17 septembrie. Unele persoane o mai strigă Sofi, ea ne zice mereu că ei nu îi place așa dar nici nu mai protestează. O făcea când s-a dus inițial la grădiniță zicând „eu nu sunt Sofi, eu sunt Sofia”.
Pentru băiatul nostru mijlociu lucrurile păreau inițial mai simple. Credeam că știm exact ce nume vrem, dar totuși ceva ne-a oprit de a face așa repede alegerea și de a nu urma protocolul ca în cazul Sofiei. Așa că am avut fiecare dintre noi voie la 2 propuneri: eu mi-am atins targetul, tati s-a oprit la una și Sofia a propus bebe Ștrumf. ”Oookk, totuși nu ar strica să îți dăm o lista cu sugestii, draga noastră”, ne-am gândit noi. Și i-am prezentat lista cu cele trei propuneri adunate de la noi.
Sofia a fost foarte încântată să participe la asta și a ales imediat. Deși am întrebat-o câteva zile dacă este sigură, dacă crede că așa îi va plăcea să îl strige mereu, ea ne-a uimit cu hotărârea ei și a rămas fermă pe poziție.
Şi aşa a fost ales numele lui Radu (= fericire, râs). Daca mă iau după poftele mele de râs din sarcină (cunoscătorii știu ce zic) credem că i se potrivește foarte bine. Are și el un sfânt pomenit în calendar pe 16 august.
Acum să vă spun cum a fost cu mezinul. Pe lista de nume dată Sofiei când alegeam numele pentru Radu, tati a avut doar o singură propunere: Andrei. De ce?Pentru că tati e născut pe 30 noiembrie şi se gândea să îşi sărbătorească ziua cu unul dintre copii. Noi credem cu tărie că Andrei trebuia să vină în familia noastră pentru a-i îndeplini această dorință, prin urmare, am decis unanim că dacă va fi băiat îl va chema cum doreşte tati, dacă va fi fată va alege Sofia. Prin urmare, dorința lui tati a fost îndeplinită.
Nu știam când eram mică că voi fi mamă de Sofia, Radu şi Andrei, dar mi se pare perfect cum sună împreună și sincer vă zic că mi se umple gura când le pronunț numele.
Simt că m-am născut din nou cu fiecare în parte şi cresc prin ei, cu ei.
La voi cum a fost? Cum ați ales numele copiilor voştri?