Iubirea pentru primul copil a fost ceva pentru care am fost pregătită încă de când mă jucam cu păpușile. Știam că o voi iubi pe ea, prima mea venită, știam că îmi va ocupa gândurile și mă va preocupa binele și fericirea ei întotdeauna. Dar cu el, al doilea meu venit, deși era dorit, era planificat, era visat, nu știam cum va face să mă emoționeze, să mă bucure și să îmi aducă starea aia de nemaipomenit după ce ea fusese perfectă. Și iată câte învăț să mai primesc! Are el atâtea de arătat și de dăruit de 3 luni încoace de parcă e dintotdeauna aici, cu zâmbetul lui fără dinți și mâinile pufoase și zemoase!
Am stat cu inima la gât toată sarcina, am căutat să citesc mărturii ale altor persoane, am pus întrebări ocolitoare părinților de minim doi copii, am și mărturisit teama mea câtorva persoane și, într-un final, am trăit pe pielea mea senzația, bucuria imensă. POT iubi doi copii!
Nu îi iubesc la fel! Îi iubesc diferit pentru că ei sunt diferiți și cer manifestări diferite ale dragostei mele.
Dar intensitatea dragostei e aceeași.
Bucuria de a-i vedea e aceeași.
Dorința cu care îi aștept să se trezească e aceeași.
Frământarea să îi fac să zâmbească e aceeași și ea.
Pentru amândoi mă pun la fel pe locul doi când e cazul, am aceleași discursuri moralizatoare pregătite pentru viață, aceleași principii de masă, de somn, de purtare. Unele nu au mers la ea și am găsit variații pe aceeași temă, altele nu vor merge la el și sunt deschisă să mai caut, să experimentez.
Iubirea pentru copiii mei se traduce în gândul permanent de a fi corectă cu ei, de a-i respecta chiar dacă sunt mici și încă nu știu ei prea multe, de a nu-i amăgi, de a nu-mi bate joc de ei, de a-i pune să facă alegeri mici pentru a ști să le facă pe cele mari de mai târziu, de a mă pune în situații incomode pe mine pentru a învăța ei să iasă din unele asemănătoare sau mai rele când va fi cazul. Sunt dispusă să învăț de la ei, să îi ascult, să îi las să mă corecteze, să mă autodepășesc și să le iau cum vin pentru a reuși să am multă răbdare în relația cu ei.
Sunt o mamă topită, topită după ei! Da, știu, și voi după ai voștri! Suntem pe drumul cel bun! 🙂