Radu meu voios azi a experimentat sentimentul „dor de soră”.
Aseara Sofia a dorit sa doarmă o noapte la bunici. Evident nu m-am opus, iar Radu nu stă fără mami noaptea (nici nu a fost nevoit de ceva vreme să mai experimenteze) deci el a revenit acasă cu noi.
Azi dimineață nu a întrebat de ea de cum s-a trezit, aşa cum m-aş fi aşteptat. A răsfoit nişte cărți, a învârtit nişte maşini, am făcut împreună un puzzle şi apoi s-a dus pe balcon. Se uita afară şi repeta ca pentru el:
„Ofa? Ofa, nu-i! Buni. Nani.”
M-am dus la el şi l-am întrebat dacă ar vrea ca ea să vină acasă. A zis că da, dar apoi a zis în felul lui ceva care m-a dus cu gândul că mai tare ar vrea ca el să se ducă la bunici şi să fie cu ea. Evident, acum că noaptea trecuse…🤭
I-am propus o plimbare în trei prin cartier. A fost încântat. Eu, tati şi el de mânuță pe stradă cu atenția toată îndreptată spre el, rar a experimentat asta. Se vedea că se bucură, îi plăcea, era foarte atent la tot ce îl rugam. Încă o dată mi-am zis „vezi ce înseamnă să te simtă 100% a lui??”. Copiii pot fi toți nişte îngeraşi dacă au găletuşa plină, sufletul liniştit, atenția şi dragostea asigurate.
Dar când să intrăm în scara blocului m-a întrebat iar de „Ofa” lui, când să punem lingurile pe masă a constat că locul ei rămâne liber şi nici lingură nu pun acolo. Mai târziu a luat cartea ei de colorat şi mi-a arătat că mâzgâleşte pe ea. L-am întrebat daca ea nu se va supăra şi a făcut o față tristă şi nu a mai prezentat interes să mâzgâlească. (Probabil atunci căuta puțin din „scandalul” pe care l-ar fi făcut ea văzând asta! 🙈)
Înainte să adoarmă de prânz a întrebat iar: „Nani, Dadi, mami? Ofa nani buni?” I-am zis că da, iar dupa somn vom merge să o luăm acasă! A zis convins şi hotărât: „Da!”.
Stiu că le-a prins bine la amândoi pauza, dar mai ştiu că unul fără altul nu îşi vor mai dori să stea multă vreme. Cu gândul acesta mă liniştesc şi îmi zic aşa: chiar daca nu pot fi 100% atentă şi concentrată doar pe unul dintre ei, asa cum îşi doresc şi cum ar fi ideal, restul de atenţie vine fix de la cel care le „fură” din porție. Cred că asta e dragostea de frate. Şi e o dragoste aparte!♥️
PS: Puteam să vă las să credeți că au alergat unul în brațele celuilalt ca în filme, că i-am despărțit cu greu din îmbrățişare, că de când s-au reîntâlnit curg râuri de miere. Eh, vise! Viața bate filmul, vorba aia! Aşa că micii mei au revenit la rutina lor zilnică rapid. Când o fi următoarea gură de aer?
Aşa e şi la voi? Cum îşi manifestă copiii voştri dorul când nu sunt împreună?