Sper că nu credeați că o să vă las fără povestea noastră de început de an şcolar. O aducem în discuție cu o mică întârziere, dar am avut motive întemeiate şi serioase să fie aşa.
Vă spuneam nu demult că toamna mereu vine cu schimbări în cazul familiei noastre. Îmi vin în minte veştile că sunt însărcinată, nunta noastră, botezurile copiilor, mutarea la casa noastră şi le-am zis doar pe cele care s-au concretizat şi au contat. Deci toamna=schimbări! Aşa e şi anul acesta se pare. Încep prin a vă spune că Sofia a intrat în grupa mare de două ori în numai două săptămâni: o dată pe 1 septembrie la grădinița privată unde mergea deja de 3 ani şi a doua oară pe 9 septembrie la grădinița de stat unde am ales să o mutăm.
O schimbare mare pentru ea şi pentru noi, una pe care nu credeam că o vom face în ultimul an de grădiniță şi pe care am făcut-o cu mari emoții. În primul rând, contrar felului meu de a fi în relația cu copiii mei, decizia nu a fost una rumegată foarte mult. Am acționat destul de rapid, sub influența unor semnale date chiar de Sofia şi a altor schimbări ce ni le dorim şi care vin într-o completare a tabloului.
Insist să menționez că nu ne-am despărțit uşor de oamenii care au ajutat-o pe Sofia să ajungă până aici. Stimez aceşti oameni, mă înclin pentru ajutorul pe care mi l-au dat şi despre care v-am povestit în câteva articole, apreciez implicarea în tot ce a fost în aceşti 3 ani acolo, pentru că am putut pleca la serviciu liniştită, pentru că am avut un sprijin în acomodarea, încurajarea, aprecierea copilului meu (şi nu numai) acolo. Dar uneori avem de cântărit lucrurile şi când tragem linie e musai să avem decizie şi soluție pe cât posibil.
Cele găsite de noi de data asta au dus la a o muta pe Sofia la o grădiniță cu program scurt, pe strada unde locuim. Acestea au fost şi cele două argumente care au încântat-o cel mai mult. Deşi încă suntem în acomodare, lucrurile nu merg rău deloc. Şi sper ca pe termen lung să constat că a fost bine cu totul.
Am întâlnit oameni calzi şi la grădinița nouă şi încercăm să cucerim inimi de copii şi oameni mari pentru a face totul şi mai plăcut.
Dacă pentru ea a fost acceptabil toată schimbarea asta (grație felului ei de a fi, dar şi modului de a o ajuta despre care vă scriam aici), pentru mine a fost greu. Am întors mutarea în gândurile mele pe toate părțile, am vizualizat totul, am şters şi am luat-o de la capăt cu proiectarea viitorului până mi-a plăcut ce văd. Dacă copilul e bine, asta e tot ce contează. Grijile mele erau normale. Alt loc, altă educatoare, alți copii, alt drum aş zice. Dar ce bine e când revenim acasă toți 3 sau chiar 4 la masa de prânz, când îi aud cum se hlizesc ca în vacanță şi ea povesteşte despre ce nume au noii colegi, ce a zis cutare şi ce jocuri au jucat. Fiecare schimbare are şi părți bune, iar noi le primim din plin şi încercăm să ne canalizăm doar pe ele. Iar pe voi vă îndemn să faceți la fel şi vă urez să faceți față cu bine tuturor provocărilor din noul an şcolar.
Deci schimbări pe blog, schimbări de look, schimbarea grădiniței. Numai lucruri bune văd eu toamna asta sau cel puțin aşa aleg să văd. Voi ați remarcat vreo legătură între anotimpuri şi ceva noutăți în viețile voastre? (Da, e un fel de a-mi confirma că nu e doar în capul meu. 😁)