Nu ştiu cum e la voi, dar la noi seara, după ce ne liniştim cu masa, e oră de joacă, de vorbă, de conectare. Povestim ce fel ne-a fost ziua pe rând. Apoi, sau chiar în acelaşi timp, ne şi jucăm ceva uşor cu copiii. Ba fiecare cu câte unul, ba toți acelaşi lucru. Rar se întâmplă altceva seara la noi. Dar fix momentul ăsta, pentru mine cel puțin, e cel mai reconfortant din zi.
Aseară, după discuții, jucat, desenat timp de vreo oră şi ceva, cheful ne cam dispăruse. Aa, doar nouă adulților, nu şi copiilor. Sofia ne miroasă repede când nu mai avem chef şi e şi mai insistentă. Radu face pe băiatul bun şi se retrage tacticos către o carte sau maşinuță de zici că aşa face toată ziua. Nici după fusta mea nu a stat, nici nu are habar de ce aş încerca să insinuez altceva. Tati profită că Sofia are o preferință pentru mine încă şi se retrage la ale lui. Sofia vine cu o idee nouă de joc pentru mine şi ea.
– Mami, vrei să ne jucăm de-a prietenele? Noi eram în excursie la munte. Eu aveam şapca asta pe cap şi în rucsacul ăsta nişte bagaje. Vrei??
– Da, zic eu cu juma de gură.
Şi jocul începe! Să vă țineți bine!
Sofia: Bună!! Ce frumos e la munte! Eu stau la camera 17. Tu unde stai?
Eu: La 18!
Sofia: Eu am aici bagajele şi o şapcă să mă apăr de soare. În rucsac am şi apă. Tu ce ai?
Eu: Nimic! Le-am uitat acasă!
Sofia încurcată: Ah! Şi ce o să faci?
Eu, trăznită de o intrigă nouă: Păi voi împrumuta! Îmi dai şi mie din apa ta?
Sofia: Bine! Sper că nu eşti răcită.
Eu mă prefac că beau tot. Şi apoi: Îmi dai şapca ta puțin? Mă bate soarele în cap!
Sofia: Sigur! Dar tu nu ai?
Eu: Nu! Mama mi-a zis că dacă uit ceva acasă să împrumut.
Sofia, începe să se prindă că ceva e în neregulă: Apă trebuie să bem doar din sticla noastră. Mă bate soarele în cap şi pe mine, îmi dai şapca?
Eu: Cum să ți-o dau? Tu mi-ai dat-o mie! Eu ce mai port pe cap acum?
Sofia deja puțin nervoasă: Trebuia să o iei pe a ta de acasă! Eu am luat-o pentru mine!
Eu: Tu mi-ai zis ca mi-o dai şi acum mi-o ceri? Ce fel de prietenă eşti?
Sofia deja nervoasă: Dar nu e corect! Ți-am dat-o puțin, dar e a mea! Pe mine mama m-a învățat să fiu mereu bună, dreaptă, serioasă, să împart şi copiii să nu îşi bată joc de mine! Pe tine ce te-a învățat?
Aici recunosc am muțit puțin, dar tare mi-a plăcut. Radu venise şi el şi ne urmărea foarte atent. Tati îmi trimitea zâmbete cu subînțeles.
Eu: Să îmi fie mie bine! Asta m-a învățat!!
Sofia: Dar nu e corect deloc! Mă duc puțin în camera mea.
Se întoarce pe călcâie şi pleacă. Se preface că sună pe cineva şi mă anunță că o sună pe mama şi să răspund.
Sofia: Mama, o fetiță mi-a luat şapca şi nu vrea să mi-o dea! Şi mi-a băut şi toată apa. Ce fac?
Eu, în rolul de mamă: Sunt sigură că vei găsi cea mai bună soluție să ieşi din problemă! Am încredere în tine!
Ce uşor e în joc să nu dai 15 sfaturi când copilul are o problemă şi nici să nu sari în maşină să recuperezi şapca! Eram deja şi eu curioasă să văd ce va face. Închide telefonul încrezătoare şi pleacă. Revine la „prietenă”.
Sofia: Să ştii că apă găsesc în hotel aici să îmi pun în sticlă. Iar şapca o vreau acum!
Mă conformez. Radu când mă vede fără şapcă îndrăzneşte şi se apropie. Jocul mai continuă puțin, dar nu la fel de înflăcărat. Mi-s puțin mândră de ea! Măcar hotărâtă ştiu că e! Cine îndrăzneşte să se pună cu oamenii hotărâți? Dar cu ăia buni, corecți şi generoşi? Hai, spuneți!! Cine?
Aşa ziceam şi eu! 🤭