Să mă ierte toți tăticii, dar uneori nu e echitabil şi punct! Păi cum să fie când dacă e rândul meu să strâng masa (rar nu e al meu!) copiii vor şi ei să rămână cu mine. Bagi vasele la spălat ferindu-i ba pe unul în stânga, ba pe celălalt în dreapta. Apoi strângi, ştergi, mături, tot rugând să nu stea chiar în drumul tău. Apoi constați că, în spatele tău, unul dintre ei a vărsat, din greşeală, punga cu sticksuri cu susan. Fericire la pachet, scoți şi aspiratorul! Între timp ai dat din buze mai mult aşa fără să ofensezi pe cineva, dar cât să te abții? Ghiciți ce? Ajungi în sufragerie şi constați că acolo sunt jucării peste tot, tati vizionează un film, iar în curând vine ora de baie a copiilor. Îți propui să ignori şi tura asta că iar eşti tu de tură la toate şi, „de mâine”, să faci lucrurile să fie mai bune şi pentru tine. După baie, auzi o plângere mascată într-o întrebare: „tu mereu ai treabă? Nu ne jucăm şi noi ceva înainte de poveste?”. Deci tot mami e câştigătoarea unei partide de joacă şi a poveştii de seară şi a reproşului discret! Iuhuu!
Culmea e că în seara în care gata, te ridici tu prima de la masă şi anunți că ar trebui să nu o găseşti tot la fel când revii (mă scuzați, dar dacă nu zic direct sunt apostrofată cu „de ce nu ai zis?”), ce credeți că fac copiii? Exact!! Vin după mami! Nu mai e nimic tentant în bucătărie! Ce film? Ce carte? Ce timp pentru tine? Ei au alte planuri: joacă, concert, păpuşi, ascunselea, prinselea sau măcar un „mami, te joci?” din 3 în 3 minute. Apoi evident e momentul de baie şi doar mami e cea care poate, ştie, reuşeşte.
Mai am momente neechitabile o grămadă!! Spre exemplu, nu e echitabil nici când e moment de îmbrățişare, de iubire, de râs şi voie bună, de discuții frumoase şi declarații din tot sufletul. Toate pentru mami sau cele mai multe pentru mami. 🥰 Nu e echitabil, dar, în sfârşit, se compensează toate cumva, aşa-i?
Doar am constatat şi eu una alta…🤭