Când un nou membru e pe cale să vină în familie, teama părinților este de cum oare va fi primit de către frățiorii mai mari. Recunosc că tare m-am agitat în legătură cu asta în sinea mea când trebuia să vină Radu. (Apoi am realizat că nu asta era de fapt teama adevărată, ci faptul că eu nu voi şti să mă împart.)
Părinții preocupați ca frații mai mari să nu se considere dați la o parte sau pentru a-i face să coopereze mai uşor la schimbarea ce vine, apelează la tot felul de tactici.
Pe unele dintre ele le-am folosit şi eu. Şi impactul, amintirea are un farmec aparte.
Azi Sofia şi Radu au primit în poştă o scrisoare. De la cine credeți că era? Da, de la Andrei, fratele lor mai mic. Ce credeți că le-a zis? Cum credeți că au reacționat?
Să le luăm pe rând. Scrisoarea este aceasta:
Dragii mei frățiori, Sofia și Radu,
Eu sunt Andrei, fratele vostru mai mic! Să nu credeți că știu deja să scriu. De fapt am rugat-o pe mami să scrie gândurile mele pentru voi! Chiar dacă sunt mic și nu știu să vorbesc, să merg sau să mă joc cu voi, vreau să știți că v-am auzit de când eram în burtică și deja vă iubesc tare mult.
Abia aștept să vin acasă și să vă văd fețele. Mami mi-a spus că sunteți tare frumoși și deștepți și buni și că împreună vom forma o familie tare frumoasă. E adevărat?Sofia, vreau să îți mulțumesc că ai vorbit cu mine cât eram în burtică și că mi-ai transmis grija și atenția ta. Am simțit că sunt protejat și așteptat. Îți promit că o să învăț cu ajutorul tău și a lui mami și tati să fiu un frate bun pentru tine. Dacă uneori nu îmi iese din prima, să nu te superi. Eu voi învăța în timp și vom reuși să fim și prieteni și frați. Te iubesc!
Radu, mă bucur foarte tare că am un frate mai mare care mă așteaptă să mă joc cu el cu mașinile, trenurile și lego. Vreau să îți mulțumesc că mi-ai transmis pupici în fiecare seară înainte de culcare, că ai înțeles-o pe mami când îți zicea să nu lovești burtica că mă doare și pe mine. Mi-am dat seama că am un frate bun și de încredere. Te iubesc!
Tati, îți mulțumesc că mă iubești chiar dacă nu mă cunoști așa bine ca mami. Eu abia aștept joaca cu tine, Sofia și Radu. Am auzit că faceți o echipă minunată la joacă și abia aștept să fac parte din ea. Te iubesc!
În curând voi veni acasă și o să încerc să nu plâng prea tare sau prea mult, să nu vă deranjez somnul și nici masa. Dar probabil uneori nu o să îmi iasă chiar perfect. Sunteți voi drăguți să aveți puțină răbdare cu mine până le voi învăța pe toate?
Știu că mă pot baza pe voi și mami îmi șoptește mereu că și ea o să ne ajute să ne înțelegem bine.Ne vedem curând!!
Cu mult drag, fratele vostru,
Andrei
Tati mi-a povestit că impactul a fost unul mare pentru Sofia care a cerut să îi fie citită de câteva ori şi apoi a pus întrebări şi s-a bucurat. Radu, la vârsta lui, nu a avut o reacție deosebită la auzul scrisorii, dar a avut una minunată când am făcut un video call şi l-a văzut pe Andrei. Îi făcea cu mâna, îi arăta jucării, îi zicea ce jucării îi dă lui Andrei.
Dragilor, v-am împărtăşit momentul acesta de pregătire a fraților pentru că eu, cea de azi, după experiența acomodării a primilor doi copii unul cu altul, vă pot spune că nimic nu e degeaba. Orice gest, orice vorbă pune la rădăcina relației lor ceva oricât de mic. Dacă vorba e bună, gestul frumos, mai e nevoie de răbdare şi relația lor va creşte de la sine, uneori va fi mai bine, alteori mai rău, dar va creşte. Să nu vă îndoiți de asta.
Dacă aveți experiențe, idei frumoase de apropiere a fraților, sunt mereu deschisă să le aud.