Am stresat pe toată lumea cu teama mea privind noul statut al Sofiei de soră mai mare încât acum cel mai des sunt întrebată: „Ce face Sofia? Cum se simte în postura de soră mai mare?”.
Sincer vă spun că nu văd încă vreo diferență în comportamentul ei. Chiar dacă pentru ea au intervenit multe schimbări la care deocamdată le face față foarte bine. O să vă vorbesc puțin despre aceste schimbări, despre cum le-am abordat, dar și despre gesturile ei față de Radu.
Doarme doar cu tati de câteva seri. Am lăsat-o să doarmă cu mine și bebe vreo 3 seri la început și în una din ele Radu a cam deranjat-o și când am văzut-o că se foiește am întrebat-o dacă nu vrea să se ducă dincolo și a fost de acord. Începând din seara următoare s-a dus cu el fără să mai pună problema altfel, dar și tati o atrage cu povești care știe că îi plac. Intenționez însă ca lucrurile astea să nu rămână așa multă vreme. Visez la un co-sleeping în 4 o vreme. Momentan însă e prea cald pentru asta.
La somnul de prânz o invit să doarmă cu noi și încerc să am o mână liberă care să fie a ei, ca înainte.
Când pleacă sau vine de undeva unde nu merge/nu a fost și bebe, îl pupă, vorbește cu el, îl întreabă ce a făcut.
Îl urmărește pe camera de supraveghere și zice că e fericit când îl vede zâmbind prin somn. Asta îmi place cel mai mult!!
Vrea să mă ajute să îi fac baie. Chiar daca îmi e greu să o las să spele o mână de bebeluș, o fac totuși și e foarte încântată.
Când îi dau să mănânce, ia și ea uneori o păpușă, își ridică tricoul și îi dă și ea să mănânce. În acest timp noi vorbim ca niște mămici despre cum dorm bebelușii, cum îi cheamă, câte luni au etc.
A dorit să se ducă în continuare la grădiniță și uneori o luăm la ora 13 pentru a mai sta cu noi. În luna august va sta cu noi acasă tot timpul și deja încercăm să ne facem câteva planuri dar fără să i le spun pentru a nu fi dezamagită dacă nu ne reușesc.
Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că ea și-a însușit bine rolul de soră. Bebe face parte din lumea ei deja de parcă e cu noi de când lumea. Desi nu îmi place, au fost situații în care bunicii au necăjit-o întrebând dacă îl pot lua pe Radu la ei și răspunsul Sofiei a fost: „Niciodată! E bebelușul nostru!”.
Ce te faci însă cu mami care pare cea mai neadaptată dintre toți ai casei? De ce? Pentru că aș vrea să mă împart mai bine între ea și Radu, dar timpul nu ține cu mine. Pun o mare presiune pe mine să fac câte ceva cu ea, doar cu ea, și dacă nu îmi iese mă supăr și uneori ea vede supărarea aceasta și îmi e teamă să nu o interpreteze greșit. S-a întamplat să o refuz când mă invită la joacă și deși a plecat liniștită să se joace doar cu tati sau singură, am simțit că mi se rupe inima că nu m-am putut aduna, nu am putut renunța la ce făceam și a mă duce să îi fac pe plac. Cred că o maturizează rolul pe care îl are, dar o văd și pregătită pentru el.
Uneori mă aștept să răbufnească și parcă am momente când o provoc fără să conștientizez pe loc, răspunzând mai dur decât o făceam în situații similare sau trăgând niște concluzii pripite la care mă trezesc cu replici din partea ei. Ceea ce poate nu îmi vine bine pe moment, dar apoi mă bucur că se apără, că mă ajută să îmi dau seama că greșesc.
Încerc să mă văd prin ochii ei și parcă mie nu mi-ar plăcea ce văd. Dar în momentul ăsta nici nu știu cum să fac ca lucrurile să fie mai ușoare inclusiv pentru mine. Poate ar trebui să încep prin a lăsa totul să curgă de la sine, a nu mă agita mai mult decât e cazul, a mai lăsa presiunea aceasta pe a fi totul perfect și a mă concentra pe a fi măcar în parametri normali.
In concluzie, cred că Sofia e bine, că eu am reușit o conexiune bună cu bebe, dar sunt puțin desincronizată față de ea și tati și clar nu din vina lor. Mă bucur însă că ei doi s-au apropiat mult și aștept cu nerăbdare o viață în patru conectați și fericiți.
Vom reuși!!