Mirosul de plăcintă caldă, de gogoși, de cafea cu lapte …
Rochițele croite de bunica …
Păpușile din coceni de porumb …
Strugurii aduși de bunicul cu bicicleta de la vie …
Poveștile cu tâlc …
Brațele lor…
Sunt doar câteva amintiri din copilăria mea la bunici. Locul în care bucuria, inocența, veselia se împleteau cu libertatea. Nu vă scriu prima dată despre ele. Mă întorc adesea la aceste amintiri și mă gândesc ce norocoasă sunt că le am, că îi am. Norocoși sunt și copiii mei că au bunici.
Nimic nu mă întristează mai tare ca acei copii care nu au nici măcar părinții aproape. În jurul nostru vedem adesea copii cerșind, copii nevoiți să muncească, să renunțe la școală pentru ca să aibă grijă de frații mai mici. Am avut prieteni în copilărie nevoiți să crească singuri la o vârstă dificilă, când abia reușeau să îți dea seama cu ce se mănâncă lumea asta. Chiar dacă azi sunt bine, numai ei știu de fapt cu ce efort au trecut prin anii aceia, cu ce zbucium, ce „fantome” duc cu ei care îi oprește a deveni ce puteau fi dacă creșteau în familii normale. Nu, nu vreau să zic că sacrificul nu a fost și pentru părinți. Însă pe mine copiii mă preocupă, deoarece ei sunt generațiile de mâine.
Unul dintre lucrurile care îmi plac în activitatea mea de blogger este că aflu despre proiecte frumoase la care pun umărul oameni frumoși. Așa s-a întâmplat când am cunoscut-o pe Simona Srebrova, Queen Elf to leru.ro, cum singură se prezintă atât de drăgălaș, dar de asemenea și Project Manager la Fundația Comunitară Galați. Imediat vă explic totul.
Ce face Fundația Comunitară Galați?
Este o organizaţie neguvernamentală care mobilizează resurse şi le direcţionează spre nevoi identificate în comunitate. Cu ajutorul oamenilor de aici se pun bazele unor proiecte frumoase în care persoane, companii, ONG-uri vin unii lângă alții pentru a găsi soluții și resurse să schimbe orașul în bine. Fundația încurajează generozitatea responsabilă și cu impact în comunitate.
Așa s-a ajuns la proiectul Generații, singurul proiect din județul nostru care implică pensionari și îi încurajează să rămână activi în societate prin acțiuni de voluntariat desfășurate la cele două centre („La Vale”, aparținând de Fundația Cuvântul Întrupat, și Centrul de Zi Nicorești al Fundației Bunul Samaritean). Beneficiarii acestui nou concept educațional sunt cei 80 de copii, provenind din familii sărace sau aflate în dificultate, care frecventează cele două centre de tip after-school, iar cei 20 de voluntari seniori își valorifică timpul și cunoștințele și devin veritabili bunici, mentori, profesori de meditații sau maeștri pentru atelierele de meșteșugit.
Practic oamenii aceștia au unit două dintre cele mai defavorizate categorii de vârstă: copiii dornici de iubire și atenție și vârstnicii care nu au familii și doresc să ofere din prea plinul lor. Mi se pare minunată și lăudabilă ideea lor de a face atât de mult bine ambelor generații doar punându-i laolaltă.
Ce se întâmplă acolo mai exact? Copiii primesc sprijin la teme, învață din tainele gătitului, se familiarizează cu grădinăritul, sau își explorează latura creativă prin teatru, pictură și canto sub atenta îndrumare a bunicilor adoptivi. Proiectul și-a propus să finanțeze și tabăra de vară în care copiii vor merge împreună cu seniorii pentru a suda legăturile de atașament care se creează între cele două generații. Evident orice om poate contribui ca acești copii, alături de bunicii lor adoptivi să poată ajunge în tabără.
Cum? Fiind un elf.
Unde? Pe leru.ro.
Leru? Acum, primăvara??? Stop! Stai să îți explic ce e leru.
Ce e Leru.ro?
Vreau să ajut! Cum procedez?
Nu știu dacă v-am făcut curioşi să vedeți despre ce e vorba, dar m-aş bucura să mă anunțați şi pe mine dacă ați pus umărul la treaba asta. Dar din Dar se face Rai, așa-i?!
Copii şi bunici împreună, câtă bucurie intuiesc a fi, câte glume, râsete, câtă vindecare! ❤ Ca un mărțişor venit din cer!
Ia spuneți-mi, voi ce amintiri aveți cu bunicii voştri?