Nu mă consider cea mai răbdatoare persoană sau nu am fost până să devin mamă nici măcar pe aproape. Dar „părințeala” te învață din mers să încetineşti ritmul. Iar eu lucrez la asta zilnic.
Răbdarea îți e testată cu adevărat abia când vin copiii, dar prin ei realizezi că e o virtute aparte. Poate schimba percepții, poate aduce armonie, poate face ca lucrurile să fie mai simple. Însă cum o facem să fie parte din viața copiilor noştri?
Creierul nostru este construit într-un mod nemaipomenit, însă pentru ca lucrurile să se întâmple mai devreme sau mai firesc în viața copiilor noștri, trebuie să îi antrenăm de mici. Și ce antrenăm?Totul ține de concentrare, apoi unele obiceiuri practicate des și consecvent intră în rutină, devin automate şi nu mai avem nevoie de atât de mult efort. Dar pentru a ne putea concentra pe ceva anume mai mult timp, adică atât cât e necesar până ne iese, trebuie să avem răbdare.
Dacă dorim să avem copii care se concentrează rapid sau uşor către teme, jocuri, să deprindă un sport nou, o schemă de dans, mersul cu bicicleta, trebuie să le antrenăm încă de mici răbdarea.
Pentru că am copii de vârste diferite, o să vă las câteva dintre metodele pe care eu le folosesc conştient să le cresc gradul de răbdare și concentrare. Am ales să împart acest subiect în trei etape, trei articole diferite, deoarece e un subiect amplu și aș vrea să îl tratez ca atare.
Vreau să fac o precizare însă, unele metode pe care vi le propun au fost făcute de către mine intuitiv inițial, dar apoi am citit că ajută în acest proces de antrenare a răbdării. Când era Sofia bebeluş credeam că toată lumea procedează aşa, dar apoi am interacționat cu mai multe tipuri de părinți şi m-am convins că nu pentru toată lumea e intuitiv, de aceea e bine să le dau mai departe şi vă încurajez să o faceți şi voi.
După cum puteți observa în titlu, am evitat să zic perioada 0 – 2 ani pentru că nu îi poți pune pe bebeluşii de câteva săptămâni în aceeaşi categorie cu cei de peste 6 luni, strict părerea mea.
(1) Dar da, antrenamentul răbdării poate începe după 5, 6 luni când bebeluşii încep să îşi observe mâinile, să le întoarcă, să le studieze. Profitați de asta, observați-i de la distanță fără să le întrerupeți observația și tocmai ați bifat prin asta o metodă prin care îi ajutați să nu se defocuseze rapid de la ceea ce fac când vor fi mai mari. Vine vremea când vor privi de exemplu cum se joacă un frate mai mare, cum parchează tati mașina, cum zboară o muscă, cum vă puneți apă în cană, cum tăiați ceapa, cum citiți. Iar apoi îi veți putea chiar vedea cum reproduc aceste gesturi în jocurile lor sau în viața lor. Da, dovadă că au fost atenți, au studiat gesturile și le-au înțeles, deci s-au concentrat și pun în practică ce au învățat. Și totul fără ca voi să fi făcut nimic, ci doar i-ați lăsat să observe.
(2) Atunci când copiii stau pe pat, în scoică, în scaunul de masă, și deodată au un anumit scâncet care nu este nici de somn, nici de foame, nici de durere, e de fapt un scâncet de atenție, de a fi luați de acolo. Nu e nimic rău să îi luați, dar dacă totuşi spălați vase sau strângeți nişte rufe, ați face bine să nu săriți să le împliniți nevoia instant. Vorbiți cu ei calm şi spuneți-le că mai aveți de spălat 2 farfurii, spre exemplu, că apoi vă veți şterge pe mâini şi veți face ce își doresc. Tonul vocii îi va linişti şi vor şti că sunteți atenți la ei. Sau nu îi va liniști, dar prin amânarea cu puțin, din aproape în aproape și de mici a unei nevoi ce nu este urgență, ajungeți de fapt să îi aveți mai răbdători când vor fi mai mari.
(3) Tot în etapa aceasta copiii se vor chinui și vor reuși să se întoarcă de pe o parte pe alta, să se ridice în picioare, să pronunțe cuvinte, să mănânce singuri, să pășească peste un prag, să sară în pat. Cum? Prin concentrare și cu multă răbdare. Ce putem face este să îi încurajăm în deschiderea lor spre a evolua. E indicat și necesar să le oferim un mediu sigur, fără pericole de accidentare unde ei să poată explora în voie. Adesea aud părinți care zic că au încercat orice să îi facă să nu se urce/coboare singuri pe scări, să nu alerge prin casă și alte asemenea lucruri. Eu consider că astea sunt niște lupte inutile pe care le duc. Un lucru mai bun cred că ar fi să îi ajute să deprindă urcatul/coborâtul în siguranță, stând în spatele lor de o mie de ori dacă e nevoie, ținându-i de mână și repetându-le că doar cu un adult o pot momentan face până când vor reuși să învețe mișcarea destul de bine. Cel puțin în cazul nostru mereu a ajutat acest lucru, iar copiii vor vedea în voi un adult dornic să îi ajute să facă lucruri, nu să îi împiedice.
Introduceți în perioada aceasta de vârstă atât cititul unei povești, construitul cu piese lego, puzzle, jocurile de rol, coloratul. Chiar dacă copilul nu este atras de unele dintre ele, reveniți peste o perioadă și s-ar putea să fiți mirați. În plus, nu așteptați ca ei să dorească a le face singuri. Oferiți-le ocazia să le descopere cu voi, alături de voi, să vă audă povestind pe imagini dacă nu au răbdare să asculte încă cum le citiți, să se uite la voi cum folosiți voci diferite când vă jucați de-a mersul la magazin, de a construi un castel din lego pe care ei să îl dărâme cu o minge. Răbdarea se construiește chiar atunci sub ochii voștri în timp ce ei vă privesc și așteaptă să îi uimiți cu încă un joc.
Atunci când privesc cu atenție spre ceva, copiii învață, în creierul lor se întâmplă o mulțime de legături ce îi ajută să se dezvolte sănătos, armonios și să se poată concentra mai uşor.
La ce vă ajută să îi aveți răbdători? Păi în primul rând îi ajută pe ei să aibă parte de momente pline, să aibă o stimă de sine crescută și să nu abandoneze uşor când ceva nu le iese din prima. Iar în al doilea rând, când răbdarea face parte din climatul familiei, există preponderent mai multe momente de cooperare decât de război între părinți și copii, între frați sau prieteni, mai multă deschidere spre obiceiuri noi ce trebuie introduse, spre reguli noi în etapele viitoare de vârstă.
Ştiați că aceste obiceiuri simple cresc gradul de răbdare? Le puneți în practică în mod conștient sau intuitiv?
Dacă vreți să completați lista cu obiceiuri adecvate perioadei 6 luni-2 ani, vă aștept în comentarii.