Acum câteva zile am avut plăcerea să fiu din nou invitată de către echipa FasTracKids Galați la hub-ul de parenting pe care l-a susținut psihologul Diana Balaban. Atmosfera a fost ca deobicei foarte primitoare, părinții prezenți acolo, foarte dornici să găsească soluții la problemele întâmpinate în creşterea micuților, iar sfaturile primite, pe măsura aşteptărilor.
Tema adusă în discuție de data aceasta a fost Mici, dar cu emoții mari! Emoțiile, ce s-au lăsat descoperite una câte una, au fost bucuria, frica, furia, tristețea, ruşinea, curiozitatea, dezgustul. Practic, exact ceea ce (ne) servesc ştrumfii noştri pe pâine de dimineață până seara. Împreună am făcut cunoştință cu fiecare emoție în parte, le-am recunoscut caracteristicile, manifestările în comportamentul copiilor şi am aflat metode de gestionare a lor.
O zic de fiecare dată, deliciul acestor întâlniri este dat mai ales de poveştile părinților prezenți, de expunerea problemelor şi felul cum toți ne regăsim la un moment dat în ele. Fie că am trecut prin ceva similar, fie că putem contribui cu o părere obiectivă pentru găsirea unei soluții, totul e bine venit.
La întâlnirea aceasta am descoperit ce emoții pot sta la baza anumitor probleme cu care se confruntă cei mici în diferite contexte: acomodarea la grădiniță, relația cu părinții/bona, socializarea în parc, relația dintre frați etc. Unele emoții se conturau, din poveştile spuse, ca la carte putând fi uşor recunoscute, altele păreau că au un substrat ascuns de trăiri. Ce cred că este de reținut, e faptul că, încă de mici, copiii trec prin foarte multe stări şi emoții care îi pot copleşi dacă nu ştim să-i ajutăm. Inclusiv emoțiile frumoase, precum bucuria şi curiozitatea, ar putea fi „nocive” dacă nu am reuşi să le stăpânim ajutându-i să şi le exprime. Cum facem asta? În mare parte prin joacă, prin conectare cu cel mic, prin discuții efectuate cu tact.
Copiii trebuie învățați că orice emoție simt, e normal să o accepte, iar noi să-i acceptăm cu ea. Chiar şi furia, frica, dezgustul, trebuie acceptate, iar noi trebuie să-i ajutăm să şi le exprime. Despre furie a fost un hub întreg acum ceva vreme şi v-am povestit atunci cum au decurs lucrurile. E adevărat că s-a vorbit despre furia adulților, dar nu e diferită de cea a copiilor. De avut în vedere însă că, pentru copii, e de mare ajutor să le creăm un spațiu controlat unde să se simtă în siguranță să o elimine pentru a nu se ajunge la lovituri şi crize în locuri unde ar putea să facă rău. Eu aş insista mult pe joacã terapeutică: bătaie cu perne, lupte uşoare unde copilul e lăsat să câştige, glume prosteşti pentru un număr stabilit de minute.
Frica e emoția pe care nu o poți controla şi elimina uşor. Totul e să nu se ajungă la fobii sau la situații când calitatea vieții copilului (adultului de mai târziu) este afectată. Despre frica pe care o are, copilul trebuie încurajat să ne vorbească. Sfatul primit la hub a fost să personificăm acea teamă şi să o punem într-un context comic. Să vă dau în exemplu de la noi din casă:
– Mami, sigur nu mai e niciun gândac în casa noastră? Dacă vine în pat la noi când dormim?
Cu mâinile făcute pâlnie, mă pun să strig un anunț important pentru toți gândacii din lume:
– Atențiune, dragi gândaci! Am un anunț important pentru voi! Sofia vă roagă insistent să părăsiți această casă dacă nu vreți să fiți în pericol de sforăituri din partea lui tati. În cazul în care deja ați plecat, vă mulțumim!
S-a lăsat cu râsete şi somn adânc.
Despre celelalte emoții menționate mai sus, sfatul a fost în mare acelaşi, de a le accepta şi de a-l ajuta pe copil să ne vorbească despre ele.
Ce am reținut eu de la toate întâlnirile de pãnă acum şi din tot ce am citit în plus, este să nu râdem de copil când are o problemã, să nu-l ironizăm pentru o teamă, o emoție, un gând ce pare aiurea, ba dimpotrivă, să ne purtăm cu el, cum ne-ar plăcea să se poarte cineva cu noi într-o situație similară. Unii dintre noi facem asta nativ, dar alții chiar trebuie să şi-o însuşească, să învețe să gândească empatic şi să verbalizeze empatic.
În speranța că v-am făcut curioşi, că v-am deschis apetitul de a afla lucruri frumoase şi folositoare, mi-ar plăcea să ne cunoaştem la următorul hub! Eu vă țin la curent. Voi ce ziceți? Veniți?