S-a aprins o stea în cer şi în ea e bunica mea.
Bunica mea cu maini calde, cu părul sur, cu vorbele mereu la ea….
Bunica care m-a legănat, pieptănat, alintat…
Bunica care ştia poveşti o mie…
Bunica care mă aştepta…
Bunica care în fiecare fată frumoasă de la televizor, mă vedea pe mine.
Bunica care mă încuraja.
Bunica mea…
De azi ea e doar o stea, un suflet drag care ştiu că o să ne vegheze.
Mă bucur pentru ea că a avut sfârşitul pe pământ pe care şi l-a dorit.
Ma bucur că acum e în cer alături de toate surorile, fratele şi străbunicii mei pe care nici nu i-am cunoscut, dar despre care mereu mi-a vorbit cu drag.
Mă bucur pentru că mi-a cunoscut doi dintre copii.
Mă bucur că am fost „fata bunicii” şi aşa voi şi rămâne.
Dar regret tare că ieri nu am sunat-o.
Regret că nu îl va cunoaşte pe Andrei aşa cum sigur şi-ar fi dorit.
Regret că a trecut timpul ăsta nemilos peste noi şi că a trebuit să plece.
De azi s-a aprins o stea în cer şi în ea e bunica mea.
Te iubesc, bunica! Iartă-mă pentru zilele când mi-ai dus dorul şi nu am fost acolo.
Îți mulțumesc pentru copilăria minunată, pentru cum ai dat tu totul să ne simțim mereu bine la tine.