Nu mai avem viață normală de vreo lună. Ne-am închis de voie, de nevoie cu toții în case, școala se face online, munca se face de acasă și ea (pentru cei mai fericiți, aș zice) sau se iese doar cu adeverință de la angajator. Pentru mulți dintre noi nu mai contează că este 7 dimineața sau 7 seara, că se schimbă ora sau că e soare. Copiii ne vorbesc întruna despre câte și-ar dori să facă afară când vom ieși, părinții ne duc dorul, noi le ducem grija tuturor. Duminica seara așteptăm noua ordonanță militară de parcă ăsta e singurul nostru hobby. Dacă nu ar fi tragic, ar fi comic.
Pare ireal, pare viața altcuiva, așteptăm inconștient să vină un erou să ne salveze pe toți. Oamenii, de la mic la mare, experimentează plictiseala, grija, panica, momente de depresie, încercări disperate de a găsi soluții. Însă undeva în mine găsesc o liniște. Mă simt norocoasă că nu fac parte din alte categorii. Da, sunt unii care nu au privilegiul de a sta în case. Prin meseria pe care o au sunt expuși pericolului în fiecare secundă. Ei sunt medicii, polițiștii, jandarmii, farmaciștii, lucrătorii comerciali, oamenii din domeniul public și mulți alții care, în timp ce noi stăm în case (sau cel puțin așa ar trebui), ei sunt la posturile lor.
Omenirea se împarte între (1) cei care nu cred că există virusul, (2) cei care hulesc totul și pe toți, nimic nu le convine, nimic nu e bine și (3) cei care au ales să își canalizeze energia spre a face bine, spre a face lumină, a aduce o rază de speranță.
Am ascultat, am citit, am trecut și eu prin aproape toate stările posibile. Eu știu că toți suntem datori cu o moarte, cum tot aud zilele astea, dar de ce așa? De ce departe de cei dragi și singuri? De ce fără posibilitatea de a lupta cu adevărat? Așa că am decis să fac parte din categoria celor care ajută. Pentru mine aceasta e singura cale ce mă face să cred că avem o șansă reală să revenim mai repede și cât mai mulți la viața noastră normală.
M-am alăturat, cu puținele mele resurse celor de la Fundația Comunitară Galați care au o campanie în care ajută! Da, nu doar își propun, nu doar încearcă, AJUTĂ personalul medical să facă față mai ușor crizei în care se află. Eu cred în asta: odată ce medicii vor fi ajutați, la rândul lor ei vor putea face față să ne salveze pe noi sau cei dragi nouă. Pe principiul acesta merg și în asta aleg să cred. De aceea vă scriu despre ei, de aceea vreau să alegeți și voi spre ce să vă îndreptați atenția zilele acestea.
Cadou pentru mine, cadou pentru noi toți
Pe 5 aprilie este ziua mea. Anul acesta ar fi prima dată când nu trebuie să mai fac alegeri pe cine, unde și câte zile petrec. Anul acesta ziua mea va fi acasă. Mă voi bucura însă dacă toți cei ce se adunau în anii trecuți în jurul mesei mele cu această ocazie, ar dona pentru ca orașul nostru să aibă o șansă mai mare în fața virusului acesta. M-aș bucura dacă oamenii dragi mie și nu numai, ar considera că bluza, florile, fardurile pe care mi le-ar fi putut lua cadou se vor duce pentru a face un bine comun. De asemenea, poate sunteți mulți care la un moment dat, aici pe blog, ați primit un sfat bun, v-am făcut să râdeți, v-am emoționat sau v-am validat vreo emoție, fac apelul acesta și pentru voi! Ajutați Galațiul să aibă o șansă mai mare! Faceți-mi singurul cadou pe care mi-l puteți face! Vă rămân recunoscătoare!
Nu voi rămâne indiferentă. Lăsați un comentariu pe blog sau pe Facebook la postarea acesta cu un simplu cuvânt până pe data de 15 aprilie, iar eu vă voi face cadou, direct pe adresa de acasă, un set de cărți în valoare de 100 lei la alegerea voastră ca o cinste de ziua mea. Dacă câștigătorul, ales cu random. org, va alege să refuze cinstea mea în cărți, voi alege să donez și banii aceștia spre binele nostru al tuturor.
Unde puteți dona?
1. Direct aici https://semimaratongalati.ro/produs/doneaza-pentru-spitalele-locale/ unde aveți de ales între Plata Online EuPlatesc sau Transfer bancar direct, orice sumă.
2. Prin SMS la 8837 cu textul Galati, 2 Euro.
Sper să fim cât mai mulți care vom alege pe timp de criză să ne unim spre a face bine! Răul, în multele lui forme, poate ne-a adus aici, dar doar dacă rămânem uniți vom reuși să răzbatem mai ușor! Să auzim de bine!