Unul plânge, celălalt vrea apă.
Unul vrea somn, celălalt vrea să cânte.
Unul vrea afară, celălalt tocmai a adormit în casă.
Unul face lecții, celălalt vrea joacă.
Unul vrea linişte, celălalt cântă.
Unul vrea supă, celălalt ciorbă.
Unul vrea în brațe, celălalt tot în brațe.
Unul vrea în parc, celălalt să se plimbe.
Toate sunt doar câteva momente în care inima de mamă îşi măreşte pulsul. Vrea să iasă. Vrea să se împartă. Vrea să facă ce-i corect pentru fiecare. Vrea să fie bine. Dar nu poate mereu şi se supără, o doare, se enervează şi se zbate.
Apoi cumva se face linişte. E noapte. Inimioarele mici răsuflă liniştite.
O altă zi în care ai fost om. Iar apoi înțelege: „Mama e om”. Însă un om în care se dau câteva lupte pe zi.
Lupta dreptății. Lupta calmității. Lupta liniştirii. Lupta deciziilor. Lupta învățării. Lupta siguranței. Lupta perseverenței. Lupta vindecării. Lupta acceptării.