Ieri a fost ultima zi de carantină pentru mine și familia mea. Au fost 14 zile pline, dar din fericire ușoare. Însă nu am știut că vor fi așa încă de la început. Tot ce am cerut și am sperat a fost să am o formă care să îmi permită să mă pot ocupa de copii măcar în ceea ce privește strictul necesar.
Deși am scris un articol la început de carantină, se pare că nu este suficient, oamenii au multe întrebări, puține persoane care să fie dispuse să le răspundă, lucrurile se schimbă des, teama e mare, de aceea mi-am zis să mai scriu un articol și să încerc să aduc și mai multă lumină. O să încerc să răspund mai întâi la întrebările pe care le tot primesc în privat în ultimele zile.
Copiii au avut covid? Doar pe Sofia am testat-o neoficial (adică acasă) și a ieșit pozitiv în timp ce eram deja în a 5-a zi de carantină. Nu a trebuit să anunț școala pentru că ea fusese în online câteva zile pentru că o altă colegă ieșise pozitiv și ea nu avusese contact cu școala de când colegii se testaseră să revină la ore offline. Ieri i-am testat din nou pe toți 3 neoficial pentru a mă asigura că putem ieși din carantină și ei își pot relua activitatea la școală și grădiniță fără probleme. (au ieșit negativ toți!)
Copiii au avut simptome? Sofia a fost doar cu nas înfundat. Radu a avut febră ușoară și muci înainte ca eu să fiu depistată cu covid, dar nu știu dacă la el a fost covid! Andrei a avut tuse și muci care au debutat odată cu Radu și care țin și în prezent (da, mai bine de 14 zile). Starea lui însă a fost bună, a fost vesel, nu mi-a dat motive să mă panichez. Primul lucru pe care l-am făcut după ce am avut voie să ieșim a fost să îl duc la doctor să îl consulte. Totul este bine.
Soțul a stat în carantină? DA, a stat deși NU era obligat să stea. Explic imediat cum vine asta. El nu a avut simptome, este vaccinat, și-a făcut test oficial pentru a fi sigur că e ok în ziua în care eu am ieșit pozitiv. Testul lui era negativ. Procedura în acest moment este că putea ieși, nu era obligat să stea izolat. Însă pentru că noi consideram că s-ar putea pozitiva fără ca noi să ne dăm seama la timp, am decis să profităm cât mai puțin de acest privilegiu. Prin urmare a stat în casă, a ieșit cu mască să ducă gunoiul, cel mult să cumpere pâine de la magazinul din colț, iar din 4 în 4 zile s-a testat acasă pentru a fi sigur că e totul în regulă. Toate testele au ieșit negative.
Ce simptome am avut eu? În primul rând am avut lipsă miros și gust. Așa mi-am dat seama că e cazul să fac un test. A doua zi de la aflarea rezultatului pozitiv am avut câteva simptome clasice, dar ușoare totuși față de ceea ce aud, adică puțină febră cu frisoane, dureri musculare. Toate au trecut la primul antitermic luat. Durerile musculare, în special de șold, și durerile de cap au mai revenit și în celelalte zile, dar nimic de speriat. Începând cu ziua 7 nu am mai avut nimic înafară de lipsă miros (acesta a revenit în ziua 11).
Ce tratament am luat? Am luat toți vitamine (C, D, Zinc) si antitermic la nevoie. Andrei a avut şi un sirop din plante pentru tuse. Nu a fost cazul de mai mult. Dar am ținut legătura cu medicul de familie şi, dacă ar fi fost nevoie, interveneam fără a sta pe gânduri.
Dacă mi-a fost frică? În prima zi am fost speriată mai mult de acest stat în casă și de cum vor reacționa copiii la asta având în vedere că până atunci ieșeam zilnic. La un moment dat însă m-a luat teama că dacă va veni cu putere abia spre final. Am alungat rapid toate aceste gânduri și mi-am amintit că indiferent de orice am acel plan de rezervă.
Care era planul de rezervă? Azi e bine să vă zic și cum l-am conceput și de ce. În prima seară de la aflarea rezultatului nu am putut deloc dormi. Fizic eram bine, dar mental puneam țara la cale și încercam să văd cât control am de fapt în toată treaba asta cu covidul. Ce știu despre el și, mai ales, ce pot face cu ceea ce știu. Tot atunci am luat fiecare copil pe rând, în capul meu, și m-am gândit dacă mi-ar fi rău și le-ar fi și lor, cum și ce am putea face. Ce am în casă pentru febră, ce aș mai putea lua, ce soluții naturiste care în trecut au dat rezultate cunosc și cum și când le-aș putea folosi. DAR, mai ales, mi-am zis când și care ar fi semnul pentru plecat spre spital. Mi-am consumat emoția de frică pentru mine și pentru toți ai mei atunci în acea primă noapte gândindu-mă, la rece cumva, fiind conștientă că poate fi drobul de sare care nu se va răsturna niciodată în capul nostru, dar dacă totuși ar face-o ce aș putea face concret.
Cum ați rezistat atât de multe zile în casă? Nu a fost uşor tot timpul, dar pertotal nu a fost foarte greu. Ne-am concentrat pe părțile pozitive a statului în casă: joacă, somn, citit, activități, discuții. Ne-am ocupat mintea cu câte ceva cât de des am putut. Am încercat să ne dăm timp şi spațiu unii altora atunci când simțeam că nu mai putem. Am avut activități constante cu ei care să îi ajute să aştepte anumite momente din zi, i-am scos pe balcon des sau de fiecare dată când situaţia se încingea. Se poate, cu puțin efort şi recunoştință pentru alte lucruri de care eram conştienți.
Sugestii! Ce pot să vă spun este să nu subestimați covidul! El e un virus puternic, năucitor, surprinzător, uneori prea agresiv. Însă nu îi dați nici mai multă putere decât are până nu îl vedeți cum reacționează în contact cu corpul vostru! Concentrați-vă pe ceea ce aveți, pe ceea ce cunoașteți, pe ceea ce puteți face, pe oamenii care vă sunt în jur. Iar dacă vedeți că starea se agravează, dacă observați că lucrurile nu par să funcționeze cum știați că o face organismul vostru sau al copiilor, NU STAȚI ACASĂ! Sunați la ambulanță! Sunați medicul de familie pentru un sfat! Dar nu pierdeți timp prețios așteptând minuni! Uneori minunile vin dacă inclusiv noi facem ceva pentru asta!
Eu am avut formă ușoară. Organismul meu a rezistat și a dat dovadă că știe a lupta. Voi încheia acest capitol. Voi mulțumi Cerului că a fost așa și mă voi ruga pentru familia, prietenii și cunoștințele mele să aibă parte de aceeași tărie dacă și când va fi să fie (poate totuși nu va fi!)
În loc de concluzie:
Sunt și forme ușoare de covid!! Sper să trăiți un covid ca al meu sau chiar mai simplu.
Sănătate tuturor!