O să vă zic o poveste adevărată. A fost odată ca niciodată … un punct. Punctul nostru a întâlnit un alt punct şi au format o linie. Linia era relația lor. Culoarea liniei uneori a fost roşie, alteori albastră, gri, albă, în funcție de ce simțeau şi de cum întrețineau ei linia. La un moment...

M-am pitit într-un colț de sufragerie cu telefonul în mână să fac ceea ce nu am mai făcut de ceva vreme: să scriu. Mă uit în jur şi văd numai jucării împrăştiate şi copiii alergând printre ele. Da, fix până unul se va lovi/împiedica şi acela va fi momentul când articolul acesta va fi întrerupt...

O altă dimineață…a câta oare? A câta în care nu am să ies din casă? A câta în care noua rutină va pune stăpânire pe noi de parcă nu am fi fost niciodată ființe sociale, dornice de plimbări? A câta dimineață în care privesc de la balcon împreună cu copiii pomii înfloriți ce deja îşi...

Nu mai avem viață normală de vreo lună. Ne-am închis de voie, de nevoie cu toții în case, școala se face online, munca se face de acasă și ea (pentru cei mai fericiți, aș zice) sau se iese doar cu adeverință de la angajator. Pentru mulți dintre noi nu mai contează că este 7 dimineața...

Visam în martie la plimbări în natură. Visam să mă bucur de pomii înfloriți, să îmi acomodez copilul mic la grădiniță. Visam să mă pregătesc să închei lin perioada de stat acasă cu Radu. Visam în aprilie la o vacanță în patru și la a-mi petrece ziua de naștere cu prietenii. Visam la multe lucruri...